Cupa Kayland
Pe 25 februarie 2006 a avut loc a 2-a ediţie a concursului "Cupa Kayland", eveniment desfăşurat în zona canionului 7 Scări, Piatra Mare. Organizare foarte bună din punctul meu de vedere - traseu de dry tooling bine amenajat, premii consistente, participare destul de numeroasă.
Un mare progres faţă de competiţiile anterioare este că, în sfârşit, a fost obligatorie parcurgerea în cap de coardă şi fără dragoane, un aspect care tinde să îmbunătăţească consistent calitatea competiţiilor de acest gen de pe la noi.
Unicul traseu din concurs a fost relativ usor (probabil în jur de M6), dar înşelător pe alocuri, făcând în final necesară departajarea primilor trei clasaţi după timp: Mihai Sima, Cătălin Petrescu şi Iustin Ionescu. O bilă albă pentru amenajatori, care au găsit o rută cu dificultate graduală, făcând astfel posibilă departajarea destul de eficientă a concurenţilor. Micul neajuns a fost evoluţia contra cronometru - regulă impusă prin lipsa unei superfinale de departajare (în caz de egalitate).

Singura mea problemă ar fi faptul că am eşuat chiar la ieşirea din cruxul traseului, după o evoluţie foarte bună atât ca timp cât şi ca fluiditate. Mizând totul pe o carte la un plasament mai dubios, m-am pomenit după un zbor impecabil pe locul 11. Sper să mă răzbun weekendul următor la Răchiţele :)
Felicitări concurenţilor şi organizatorilor! Odată cu acest debut impecabil sunt sigur că dry tooling-ul va prinde cât mai mult în România.
Un mare progres faţă de competiţiile anterioare este că, în sfârşit, a fost obligatorie parcurgerea în cap de coardă şi fără dragoane, un aspect care tinde să îmbunătăţească consistent calitatea competiţiilor de acest gen de pe la noi.
Unicul traseu din concurs a fost relativ usor (probabil în jur de M6), dar înşelător pe alocuri, făcând în final necesară departajarea primilor trei clasaţi după timp: Mihai Sima, Cătălin Petrescu şi Iustin Ionescu. O bilă albă pentru amenajatori, care au găsit o rută cu dificultate graduală, făcând astfel posibilă departajarea destul de eficientă a concurenţilor. Micul neajuns a fost evoluţia contra cronometru - regulă impusă prin lipsa unei superfinale de departajare (în caz de egalitate).

Singura mea problemă ar fi faptul că am eşuat chiar la ieşirea din cruxul traseului, după o evoluţie foarte bună atât ca timp cât şi ca fluiditate. Mizând totul pe o carte la un plasament mai dubios, m-am pomenit după un zbor impecabil pe locul 11. Sper să mă răzbun weekendul următor la Răchiţele :)
Felicitări concurenţilor şi organizatorilor! Odată cu acest debut impecabil sunt sigur că dry tooling-ul va prinde cât mai mult în România.













