Everest Spirit

Ignoranţă. Pe scurt: David Sharp (34) şi-a găsit sfârşitul la coborâre (din cauza unor deficienţe de oxigen), fiind lăsat să moară în agonie de către ceilalţi montaniarzi care urcau spre vârf. Aproximativ 40 de persoane au trecut pe lânga el şi absolut nimeni nu s-a oprit pentru a încerca să îi salveze viaţa. Articolul este aici iar evenimentul în sine a creat un mare scandal în lumea alpinismului de altitudine.

Everestul devine pe zi ce trece un soi de teatru absurd şi migrează puternic spre zona comercială. Practic, aproape oricine poate ajunge acolo atât timp cât are bani să îşi plăteasca o expediţie "full option" - oxigen, şerpaşi, etc. În condiţiile în care deja sunt zile în care lumea nu mai încape pe vârf (!) şi totul a devenit o goană după recoduri (mai nou a ajuns şi un tip cu proteză completă pentru zona inferioară a corpului), spiritul montan dispare. Abia aştept să văd şi prima partidă de sex oral pe Everest, sunt sigur ca se vor găsi soluţii.

În orice caz, deja lucrurile degenerează. E amuzant, dar e şi un semnal de alarmă în acelaşi timp.

Cocolino is alive!

Dupa fix 1 lună de la accidentul de la HCO, Cocolino is back home. Cu tijă cu tot, că nu se putea fără. De acum apare un nou AMR ("au mai ramas" pentru necunoscători) legat de recuperarea fizică a personajului în cauză, şi dupa aia.... rock! Mai uşurel, da rock să fie.

Comitetul îi transmite însănătoşire grabnică şi recuperare rapidă pentru cocoţ si pogo!

Supărat

Am rămas pieton pentru o lună. Evitând un dobitoc ce venea uşor peste mine, duminică am pierdut controlul maşinii într-o curbă şi am pupat de două ori un parapet de pe contrasens. Traiască Renault şi cele 5 stele de la ENCAP. Moarte celor care aruncă cu criblură pe E583. Noroc că am CASCO, altfel era cam nasol din punct de vedere financiar...



Evident, nu mai am cu ce să umblu pe la munte şi probabil am să mă rezum la o lună de antrenamente indoor, deşi sincer m-am cam plictisit de răşină. În plus, căldura loveşte puternic Iaşul (azi au fost 32 grade) şi evident tendinţa de a părăsi "metropola" devine din ce în ce mai mare.

Ca să se umple borcanul cu siktir şi plictiseală, azi am retrăit emoţia mersului cu tramvaiul către panou: cald, nespălaţi, mizerie. Mi-am jurat că de mâine merg pe jos indiferent de distanţă.

Şi totuşi, a apărut şi o rază de soare: Popic (Gabriel Pavel pentru necunoscători) a dat bufu la Bucureşti şi a ieşit campion naţional la Bouldering. Moldova a învins, duşmanii au fost nimiciţi :) Mă bucur enorm pentru el şi mai ales pentru că acest titlu a ajuns la unul dintre puţinii oameni din RO care înţeleg cu adevărat această activitate.

În rest, noi să fim sănătoşi! Tabla se îndreaptă, plasticul se schimbă...

AlpinStudis

Event: AlpinStudis
Când: Marţi 23 mai
Unde: poligoanele "Repedea", Iaşi

Mai pe scurt, este vorba de un mini concurs organizat de ASTEC şi Turistor în cooperare cu Alpin Club Repedea Iaşi, cu scopul principal de a promova căţărarea în rândul tinerilor. În cadrul eventului, pe lângă concursul în sine (rezervat numai persoanelor care sunt la prima experienţă cu acest sport) va avea loc şi o mică demonstraţie efectuată de căţărătorii ieşeni.

Premiile, transportul şi celelalte sunt asigurate de ASTEC, deci profitaţi din plin :) Plecarea se efectuează la ora 09 din faţa Casei Studenţilor.

Cupa ATA

Weekendul acesta am fost împreună cu Kojak la Cupa ATA, în Cheile Turzii. Deşi concursul a fost la cea de-a 7-a ediţie, pentru noi era prima oară când participam la acest eveniment, scopul nostru fiind de a obţine un rezultat cât mai bun la proba de dificultate (desfăşurată în paralel cu renumita alpiniadă).

Deşi participarea a fost cam redusă, organizatorii au echipat 3 trasee interesante pentru trierea concurenţilor, parcurse la vedere în sensul crescător al dificultăţii. Lucrurile au fost destul de simple şi tranşante: dacă reuşeşti să parcurgi traseul, mergi mai departe la următorul. Dacă nu, nu. Traseele au fost amenajate în Peretele Despărţitor, de-a lungul Zuruşului Lung.



Kobe în traseul #2 (6c)

Dacă primul traseu nu a pus probleme (5+), fiind parcurs (cred) de toti concurenţii, al doilea (6c) a triat dramatic - fiind parcurs de doar 3 persoane: Florin Daneliuc, Kojak şi subsemnatul. Cel de-al treilea traseu (7a) părea uşor de scos, dar din nefericire umărul meu nu m-a ajutat la tracţionarea unei inverse şi am căzut sub top, lăsându-i astfel pe ceilalţi doi să se departajeze într-o superfinală (7c).

Bile albe:

- trasee frumoase, bine echipate, curăţate
- zonă de concurs retrasă, pentru a nu fi "atacată" de publicul privitor
- premii pentru toţi participanţii

Bile negre:

- haos la izolare, multi concurenţi venind în zonă când noi deja parcurgeam a 3-a rută
- lipsa unui program oficial (premierea anunţată duminică dimineaţă a fost ţinută sâmbătă seara, astfel încât eu şi Kojak nu am avut onoarea să primim premiile în cadrul festiv)
- lipsa unor indicatoare de access spre locul de camping



Kojak în superfinală

Clasament final:

1. Florin Daneliuc
2. Costel Tudosă
3. Florian Mastacan

A fost frumos, interesant dar totuşi prea relaxant din lipsa unei concurenţe solide. Să sperăm că totuşi anul viitor vor fi mai mulţi adepţi ai acestui concurs, pentru că altfel şansele lui de supravieţuire sunt minime.

Relache

Scăpat cu bine după vizitele pe la doctori, am început programul de recuperare indoor. Umărul reacţionează bine, în acest moment estimez că funcţionează cam la 80% din capacitate. Asta în condiţiile în care îl menajez destul de mult (nu forţez pe mâna dreaptă - fără mişcări dinamice, etc.)

După ce avântul de a merge în Bicaz pentru ceva realizări ne-a fost tăiat de ploile puternice din ultimul timp, am ales să ne "relaxăm" şi duminică la panou, încercând teme cât mai frumoase şi mai interesante de bouldering. Mâna cuplează bine pe plastic şi încerc cât posibil să combin acest program de revenire cu antrenamentul pentru cupa ATA, concurs ce va avea loc săptămâna viitoare. Nu am speranţe mari, mai ales în situaţia de faţă, dar totuşi trebuie să fiu în formă, în special dacă se va ţine proba de dry tooling.

Mai am două antrenamente de făcut şi bag o fisă. Să fie cu noroc iar în caz contrar mă bazez pe Kojak să ducă Moldova pe culmile victoriei. La escaladă :)

Reclamă Five Ten

În ultimul număr din "Climbing", pe coperta 4, am găsit cea mai amuzantă şi genială reclamă la ultimul model de espadrile 5.10, al cărei conţinut l-am postat mai jos. Nici o imagine, doar text afişat cu o serie de caractere care sugerează o pagină dintr-o carte de poveşti.

În orice caz, 5.10 rulez iar textul reclamei este următorul:

*****

Once upon a time, there was a young man who had gone to Yosemite to pursue his life's ambition. He was neither particularly handsome nor rich nor brilliant nor strong, but the one thing that set him apart for all other climbers was his burning desire to put up the greatest route ever climbed.

Each morning, he would hike up eight miles to Half Dome and climb as high as he could on his route, always with no rope, always with no partner. After reaching his high point of the day, he would painstakingly reverse every move to get safely back down to the ground. As the weeks turned into months and the months turned into years, he hit an impasse at around 1,200 feet. Having negotiated roofs, cracks and micro edges, he came across a six-foot section of rock so smooth it seemed this would be the end of his dream. If only he was able to get over the six-foot section, he knew the rest would go.

Back on the Valley floor he lamented to his friends. They knew that our hero, living off table scraps and money from canning, had never been able to afford the best climbing gear. So they took up a collection and bought him a pair of the Five Ten Galileos with the latest Stealth Onyxx rubber. Like a child at Christmas he was so excited about the gift, he grabbed the box and ran the eight miles, up the Mist Trail, straight to the base of the route. Before opening up his gift, he ran his fingers over the black and red Five Ten letters. An astonishing thing then happened - with a soft swishing sound, lavender smoke poured out of a hole into the box. The vapor coalesced into a genie in front of him. Not your average "I dream of Jeanie" genie, but a stunning raven-haired beauty with glittering emerald green eyes. Our hero, seeing the beauty appear in her genie costume, was only able to stutter, "Are you...?"
"Yes, I'm the Stealth genie and I will grant you one wish."

Instantly he looked up his route to his high point 1,200 feet above. He recalled the years of pain, fear, tears and frustration. He then looked down at his scarred and battered hands and thought. And thought.
As he did, he pulled out his Galileos with the Stealth Onyxx rubber, put them on and cinched up the velcro straps. As in a trance, he walked to the base of the climb and chalked his hands. He put his foot on the first small hold and felt the enormous power of Stealth rubber.

Suddenly he turned and looked at the Genie right in the eye. "I know what I want... I wish for Jessica Simpson to be waiting me up on the top!"

The Lesson:

Stealth rubber gives you the freedom to make better choices.

*****

Herculane Climbing Open 2006

După cum ne obişnuisem deja, tradiţia a continuat: o nouă faleză, un nou concurs, un nou bairam monstru. Cam aşa am putea rezuma aceasta ediţie a concursului, desfăşurată între 29 şi 30 aprilie în zona Băilor Herculane.

Spre deosebire de anii precedenţi, vecinii (bulgarii şi sârbii) ne-au vizitat în număr mare, reuşind în acelaşi timp să se şi impună prin clasamente, adică mai pe româneşte - să ne-o tragă acasă. Noroc cu vizita lui Ionel Ene, care a mai spălat din ruşine, "Piticu" având o evoluţie de excepţie şi demnă de urmat pentru oricine...



Welcome back John!



John în acţiune :)

S-au întâmplat lucruri bune dar şi evenimente nefericite - lucruri care ar trebui să ne dea de gândit pentru viitor şi să ne determine să fim mult mai atenţi cu curăţatul traseelor, cu amenajatul şi restricţionarea rutelor. În orice caz, efortul echipei Alternative TM este de lăudat, deşi impresia mea este că nucleul organizatorilor se reduce treptat-treptat în fiecare an.



Paletă în "Carstic" (6c+)

Bile albe:

- 19 trasee cu dificultăţi variate
- trasee separate pentru începători şi avansaţi
- material de calitate folosit în amenajare (în sfârşit, a devenit şi la noi o obişnuinţă)
- premii mari şi consistente
- chef pe cinste
- fair play între concurenţi
- concurenţă puternică în zona high-end, aproape toată "crema" escaladei fiind prezentă

Bile negre:

- anumite trasee necurăţate, aspect care a determinat accidentări nedorite
- arbitri prea permisivi, paşii cheie din unele trasee fiind ocoliţi în mod românesc (ca să nu zic grosolan), singura soluţie în acest caz fiind (pentru viitor) aplicarea unor benzi de restricţie
- premierea în limba română (sârbii şi bulgarii nu au înţeles nimic, evident)
- distanţele dintre asigurări neevaluate corect pentru câteva trasee



Rumen Neshev în "Anti-Tanti" (7c+)

Concurenţa puternică a determinat o luptă pe măsură pentru ocuparea unui loc în primele 10 locuri, mulţi căţărători de valoare nereuşind să treacă această barieră în clasament. După cele 2 zile de concurs şi o superfinală la fete pentru departajarea locului 2, clasamentele au arătat în felul următor:

MASCULIN

1. Ionel Ene & Rumen Neshev (BG)
3. Ivailo Radkov (BG)

FEMININ

1. Gabriela Dobrota (Serbia - Montenegro)
2. Elena Dogariu
3. Andreea Copăescu

Noi ieşenii am reuşit să ocupăm locul 7 la masculin prin Costel Tudosă, respectiv 5 la feminin pentru Amalia Mândru. Paletă s-a clasat pe poziţia 36 (desi a pocnit un traseu destul de greu) iar eu am terminat pe locul 41, după o zi de coşmar.

Problemele au început aproximativ la 2 ore după debutul concursului când am încasat direct în umăr o piatră (desprinsă din motive naturale) de mărimea pumnului. Deşi şocul a fost foarte puternic, fără a-mi disloca însă umărul din încheietură, am sperat într-o recuperare rapidă până într-a doua zi. Planurile s-au încheiat în jurul orei 15 când, în timp ce îl filam pe Kojak, am fost în calea unui "televizor" fragmentat desprins dintr-un traseu vecin. Printr-un reflex de zile mari am reuşit să mă feresc de bucăţile mari, fiind totusi lovit de una din ultimele bucăţi în laterala capului. Am fost black-out câteva secunde, după care mi-am revenit şi am văzut dezastrul: dacă eu scăpasem "ieftin", ghinionul căzuse pe fratele Cocolino care suferise o fractură deschisă la piciorul stâng.

A fost o zi neagră pentru mai multi concurenţi, din cărţi ieşind şi Cristi Joantă după o trântă necontrolată. De asemenea, bulgarul Ivailo Radkov a fost la un milimetru de o accidentare, trecând printr-un copac dupa o cădere iniţiată exact în momentul în care dorea să puncteze.

Deşi am sperat totuşi într-o revenire, a doua zi nu am putut să trag deloc în braţul drept, luând decizia (greu de suportat) de a rămâne un simplu filator pentru colegi. Nu e grav, urăsc însă vizitele pe la medici şi am preferat să nu forţez pentru a-mi asigura o recuperare rapidă.

Felicitări încă odată organizatorilor şi câştigătorilor! Sper din tot sufletul să ne vedem toti anul viitor, să căţărăm trasee cât mai multe şi cât mai frumoase, feriţi de incidente.