Trofeul Wild Climb

Am ajuns cu greu în Sohodol, după un drum plin de peripeţii în care iarăşi era sa mă ciocnesc cu un dobitoc ce depăşea pe contrasens... Deşi veneam de cel mai departe (650 km), am fost primii concurenţi care am intrat în chei. Am pus cortul, am băgat o salată, am ras scurt 2 beri şi am adormit instant.

Dimineaţă, lotul moldovenesc se întregeşte odată cu sosirea lui Popic (Gabriel Pavel), omul care bea cafeaua doar dulce şi printre altele e şi campionul naţional la Bouldering pe 2006. După ce am plătit dările la FRAE (cotizaţii, cotizaţii, cotizaţii....) am putut în sfârşit să intrăm în concurs şi să demarăm ostilităţile.



Kobe în traseul "De vară" (7a)

Întrucât de obicei noi mergem la acest gen de competiţii cu filator individual (traiască femeile!), fiecare şi-a făcut strategia proprie în funcţie de cât de libere erau traseele. Kojak a fugit scurt de la stânga la dreapta în cea de-a doua faleză şi a reuşit în mai puţin de 2,5 ore să parcurgă toate cele 9 trasee, lucru care se va dovedi foarte important câteva ore mai târziu. Eu şi Popic n-am avut un start atât de bun şi după 2 trasee uşoare am fost nevoiţi să ne mutăm la traseele mai tari. După ce am pocnit amândoi un traseu în jur de 7a, Popic a reuşit un 2nd go pe un 7b+/7c superb şi a venit ploaia exact când mă pregăteam să dau şi eu lovitura.

Ploaie e impropriu spus, cred că un termen mai bun ar fi potop. 1 oră a plouat cu găleata şi am fost nevoiţi să ne recunoaştem învinşi în faţa forţelor naturii şi implicit să o radem în Târgu Jiu, abandonând cortul care devenise piscină.

În Târgu Jiu am aflat (cu bucurie) că Jean reuşise să dea un fax via FRAE la Hotelul Sport şi astfel ne-am putut caza aici la nişte preţuri derizorii (18 lei de om) în condiţii foarte bune. După o mică plimbărică prin oraş şi clasicele beri, ne-am retras unii la somn, alţii la femei (a se citi "discotecă").

A doua zi am fost nevoiţi să schimbăm strategia din mers. Toate traseele pe care le făcuse Kojak în prima zi acum erau mult mai grele din cauza umezelii şi a noroiului. Şi totuşi, am reuşit să parcurgem încă 7 (eu) respectiv 9 (Popic) trasee, dar din păcate în finalul concursului am picat amândoi fizic. Cel puţin cele 2 încercări pe un 7a surplombant, unde în crux am căzut de 2 ori plin de noroi, m-au demolat din punct de vedere nervos şi concursul s-a încheiat pentru noi la ultima faleză, pe nişte trasee uşoare.



Popic in action

Kojak nu a mai avut timp să parcurgă un ultim traseu iar Petrescu a reuşit la secundă să caţere un 6c+ ud rău, asigurându-şi astfel locul 1 al concursului. Deşi în prima fază se anunţase că în caz de egalitate criteriul de departajare ar fi fost numărul de încercări, în toată economia concursului nu a fost necesar acest filtru suplimentar.

Bile albe:

• 19 trasee frumoase, bătute rar pe alocuri dar bine
• premii în bani
• publicitate bună
  

Bile negre:

• dezinteresul organizatorilor referitor la cazarea concurenţilor
• arbitri ineficienţi şi neatenţi uneori (m-am trezit cu o încercare adaugată în plus pe fişă)
• anumite trasee au fost curăţate ineficient şi mai mult ca sigur neîncercate de organizatori
• prea multe trasee uşoare

Clasament final

FEMININ
1. Copăescu Andreea
2. Muică Ana
3. Aldea Valentina
4. Vioreanu Adina
5. Garbiz Lidia

MASCULIN
1. Petrescu Cătălin
2. Tudosă Costel
3. Morariu Costin
4. Rus Bogdan
5. Anghel Dan
6. Bucneru Marian
7. Gabor Constantin
8. Pavel Gabriel
9. Ungureanu Dan
10. Chelaru Adrian
11. Nicolae Radu
12. Ene Viorel
13. Mastacan Florian
14. Limbovici Florin
15. Drăgoi Victor
16. Manea Andrei
17. Baiaş Doru
18. Manole Marius
19. Arba Robert
20. Nistor Adrian
21. Dragomir Alexandru
22. Corciovei Silviu
23. Dragotă Ionuţ
24. Crăciuneanu Florin

5.10 Anasazi vs. Boreal Pyros

Fiind proaspătul fraier care a avut proasta idee de a îşi lăsa bagajul pe bancheta din spate a maşinii de servici, m-am trezit acu vreo 2 zile cu 1 kg de cioburi amintire şi cu o pierdere destul de importantă: 2 perechi de espadrile, ceva magneziu, niste pantaloni şi un rucsac câştigat cu greu în urmă cu vreo 2 ani la Bâlea.

Trecând peste faptul că trăim într-o ţară de căcat, unde ţi se sparge maşina în faţa firmei la ora 12, mi-am dat seama că sunt... descălţat. Deşi pe acasă aveam în rezerva strategică o pereche de 5.10 Anasazi, mărimea 41 (noi), am facut un efort şi am achiziţionat în plus o pereche de Boreal Pyros. Niciodată nu am fost mulţumit cu o singură pereche de papuci, prefer să folosesc unii sau alţii în funcţie de necesităţile traseului.

Ce am constatat după un weekend de "lărgit papuci" e faptul că nu mai pot să mă dau cu espadrile foarte strâmte, întrucât picioarele au suferit prea mult în ultimii doi ani. Comparând însă papucii, parcurgând aceleaşi trasee şi insistând mult pe picioare, pot prezenta urmatoarea lista de păreri personale pro şi contra:

Anasazi Lace-Up vs. Boreal Pyros

1. aderenţă: referitor la calitatea tălpii, 5.10 bate la fundul gol Boreal-ul. La Boreal, chiar după ce m-am chinuit să le fac porii, pur şi simplu nu ţin la fel, oricât aş încărca pe priză.

2. călcâi: Anasazi nu intră bine pe călcâi, aspect pe care l-am observat la mai mulţi căţărători. Există riscul chiar de a te descălţa dacă acroşezi puternic. Aici Pyros-ul stă foarte bine, nu am nici un reproş de făcut.

3. comoditate: Anasazi cam rupe piciorul aplicând probabil principiul "no pain, no gain". Pytos e mult mai confortabil dar parcă se lărgeşte prea repede pe lăţime.

4. ajustabilitate: Un Anasazi strâns bine din şireturi oferă precizie maximă la vârf dar călcâiul rămâne o problemă. Pyros (cu prindere cu scai) are un uşor joc foarte uşor oricât ai strânge.

5. flexibilitate: Anasazi e foarte rigid comparativ cu Pyros şi nici nu prea pierde din rigiditate de-a lungul timpului.

6. preţ: 5.10 e cam cu 100 RON mai scump, dar face banul.

Concluzia mea finală: Anasazi rulz la trasee supertehnice dar, dacă ai de bobinat cu ei prin surplombe, Pyros-ul agaţă mai bine. Per ansamblu, sunt două perechi de papuci destul de diferite iar avantajele unuia nu se găsesc la celalalt...

Bicaz, soare, căţărare

Deşi toate prognozele anunţau ploaie pentru ziua de duminică, ne-am decis să riscăm şi am pornit cu tupeu spre Bicaz. Şi bine am făcut, întrucât n-a plouat decât spre seară, deci a fost o zi bună de căţărat. Temperatura ideală, nici cald, nici rece. Porniţi în gaşcă mare (eu, Paletă, Kojak, Ciofu şi Maşină), cu planul făcut de acasă, ne-am oprit la faleza K2 şi ne-am înfipt pe "Adelante", respectiv "Insomnia". "Matrix" (traseul pe care doream eu să îl încerc) era ud, dar nu mi-a părut rău pentru că 5 metri mai în dreapta lui părea uscat un traseu renumit din zonă.

"Adelante" (7b+), este unul din cele mai frumoase trasee din Bicaz. 100% natural (mai rar aşa ceva pe aici). Traseul are un pas superb de bloc la final (ecuaţie cu bidoit negativ, laterale şi poziţionări de picioare) care se încheie cu o palmă la o priză relativ bună. Deşi am virat-o din crux de 3 ori, a patra oară am căzut precis pe priză şi l-am dovedit.

Paletă, Kojak şi Ciofu au dat multiple încercări pe "Insomnia" (8a/8a+) şi deşi planul e super bine stabilit, traseul încă nu cade. Momentan! Per total însă, a fost o zi perfectă, mai ales că am putut să beau şi eu liniştit o bere în drumul spre casă. Cu puţin noroc, pe la sfârşitul săptămânii îmi iese maşina din service...

Concurs open în Cheile Sohodolului

Sună bine, deja ne facem planuri pentru o deplasare :)

Trofeul «Wild Climb»

Când?
24 – 25 iunie 2006

Unde?
Cheile Sohodolului (la 25 km de Târgu Jiu)

Organizatori :
Federaţia Română de Alpinism şi Escaladă
Magik 003 – producătoarea espadrilelor de căţărat «Wild Climb»

Participanţi:
Căţărători din toată ţara, legitimaţi sau nu la cluburile sportive afiliate FRAE, începători sau cu «ani grei de vechime» în ale căţăratului.

Categoriile înscrise in concurs:
Fete & Băieţi.

Regulamentul de concurs
Trofeul «Wild Climb» este deschis tuturor căţărătorilor din ţară care doresc să participe, indiferent de apartenenţa lor la un club sportiv. Totodată, această competiţie va fi considerată şi etapă din «Cupa României la Stâncă », ea fiind înscrisă în calendarul competiţional al FRAE. Clasamentul pentru Cupa României va fi alcătuit doar din sportivii legitimaţi la cluburile afiliate FRAE, în timp ce clasamentul Trofeului va cuprinde toţi sportivii participanţi. Regulamentul de concurs va fi identic.
Se vor amenaja între 10 şi 20 de trasee, concurenţii având la dispoziţie două zile pentru a le «lucra». Un traseu se consideră realizat atunci când este parcurs «rotpunkt». Fiecare traseu va fi cotat cu 1000 de puncte, care se vor împărţi la numărul celor care realizează «top» pentru respectivul traseu, clasamentul final fiind alcătuit pe baza cumulării punctajului pentru fiecare concurent.

Ce se pune la bătaie?

• premii în bani pentru ocupanţii locurilor I, II si III atât la fete cât şi la băieţi
• premii de consolare pentru ultimii trei clasaţi la ambele categorii
• discount–uri substanţiale la achiziţionarea espadrilelor de căţărat Wild Climb pentru toţi participanţii la competiţie
• şampania pentru învingători

Premiile se acordă în cadrul Trofeului «Wild Climb»

Finala IWC 2007 va fi în România

Conform aşteptărilor, Clubul Alpin Român a reuşit să programeze ultima etapă a IWC 2007 în Buşteni. Era un lucru normal, practic o încununare a reuşitei din 2006 - structura mare, trasee excelente, organizare bună. Este o nouă şansă pentru România, care trebuie fructificată la maxim pentru viitor.

Prin acţiunile sale, CAR-ul începe să câştige teren puternic în lupta cu FRAE (aflată momentan în "reorganizare"). Întrucât în sezonul 2007 toate afilierile la UIAA pentru IWC se vor face via CAR (Federatia zicând "pas" momentan la ideile de organizare a unei echipe naţionale pentru acest sport), deja devine posibilă o migrare în viitor a membrilor şi o întărire a CAR-ului cu sportivi tineri. CAR-ul face un nou pas (important) şi îşi întoarce faţa şi către marea masă de sportivi - practicanţii escaladei - demarând în vară acţiunea de organizare a unui concurs UIAA în România.

Despre IWC 2007, ar mai fi de spus faptul că vor fi 3 sau 4 etape, care vor fi anunţate oficial la 1 iulie 2006. Momentan, propunerile sunt:

1. 19 - 21.02, Val Daone - Italia
2. 1 - 4.02, Saas Fee - Elveţia
3. 8 - 11.02 , Buşteni - România

Există posibilitatea inserării unei noi etape în USA/Canada, pentru mijlocul lui ianuarie, dar acest lucru este încă incert.

Pentru Campionatul Mondial 2007 (diferit de IWC - Cupa Mondială), propunerile sunt:

a. Bouldering, 20.02, Val Daone - Italia
b. Dificultate, 04.02, Saas Fee - Elveţia
c. Viteză, 10.02 - Buşteni

Ca pregătire a sportivilor români, pe lângă selecţia care va fi făcută odată cu cupa CAR (decembrie/ianuarie), se discută şi organizarea unui circuit sud-european de pregătire, realizat în colaborare cu cluburile din Slovenia, Bulgaria şi Croaţia.

Nu pot decât să mă bucur pentru aceste ştiri şi să mă gândesc deja cum îmi fac programul pentru sezonul de iarnă :)