Cu sau fără backpoint? Părerea sportivilor

După cum era şi normal, sportivii care participă la Cupa Mondială au votat referitor la păstrarea sau eliminarea backpoint-ului şi rezultatele sunt... surprinzătoare. Majoritatea căţărătorilor au votat pentru ELIMINAREA backpoint-ului, unii fiind chiar de acord cu introducerea acestei reguli din sezonul 2006-2007!

Prin bunăvoinţa lui Mihai Pupeza, am recepţionat un document care centralizează aceste voturi. Pentru a vizualiza fişierul (format PDF) puteţi da click aici.

Rămâne de văzut care va fi decizia UIAA referitor la această problemă dar în orice caz se pare că noul stil începe să facă valuri masive. Recunosc, pentru moment, sunt bulversat...

Cu sau fără backpoint? #2

Continuând discuţia din mesajul precedent, ataşez în continuare încă trei mesaje primite pe aceeaşi temă controversată. Pentru comentarii accesaţi de preferinţă mesajul anterior, pentru a uşura centralizarea lor.

==========
Message #3, from Will Gadd

Ice Friends:

I received the letters from Gioachino and Anna with respect for both of them, they both have done great things for mixed climbing. I think this open discussion is good; the last time there was a major rule change it came from the organizers, not the competitors, so it is right for the competitors to talk like this, and decide as a group of competitors. The future of ice climbing competition will come from having a broad base of excitement for the crazy sport we all love.

All of the hardest routes in the last two seasons were done without spurs; the style is well-established, spurs were a big thing for only a couple of years in the longer history of mixed climbing. Even the competitions are moving past spurs. This year Ouray will have no spurs, Kandersteg two years ago had no spurs, I think the sport has moved past spurs. The sport has also moved past hanging from two slings to place ice screws, leashes, climbing with three tools, and so on. There are still some people climbing with leashes, and some with spurs, it's all good. Mixed and ice climbing equipment and style is always changing, normally the competitions reflect the changing styles. Spurs slow competition climbing down, too much resting. Some climbers at Ouray last year simply hung by their feet for 15 minutes, very boring. Climbing spur-free puts the joy of a good pump back into competition climbing, and makes it much more exciting for the spectators, faster movement, bigger pumps, yeah!

Gioachino's first argument is that spurs allow men and women to compete together. Actually, some women can already compete with the men--without spurs. Ines did it last year at Ouray, and Anna has competed on the same route as the men also. To say women need spurs to climb hard is insulting to women, like saying women need to hang on bolts to climb 8b+... Some women do have less pure power than men; with spurs route-setters must make power problem routes because it's possible to rest between each move. Endurance routes are again possible without spurs, which should be better for women (and men and the spectators). Gioachino suggests climbing without spurs is like watching weight lifting; I don't think he has watched much climbing without spurs, the movement is much more smooth and technical, not just hang off a spur for the route.

The argument that climbing without spurs makes competitions boring is just wrong--moving like a sloth is boring, climbing fast and through crazy pumps is a lot more exciting for both the climbers and the spectators. Spur-free climbing is also easier to set routes for, which makes less demands on the competition organizers. We have seen that it's very difficult to make routes to separate the competition with spurs... Will competitions become only climbing across a 15M roof to make it hard enough with spurs? Spurs are a "dead end" for competition climbing, just as they were for hard mixed climbing.

Finally, Spurs aren't about "ethics." No climber is a better human for using or not using spurs. Spurs are about style, and style is always personal. If a climber wants to take a ladder to the crag and clip the top anchor then that's OK I think. Not a style I want to climb in, but if it makes a climber happy then that's great!

I wish you all a safe and fun winter!

WG, the old guy.

--I like Gioachino's last idea a lot, good fun

==========
Message #4, from Anna Toretta

I’d like to reply with a bit more than just Yes or No, seeing as the problem isn’t simple!

I want to give a few positive motivations to maintain spurs.

The first concerns making our relatively unknown sport a “good show”. The exciting thing for spectators is seeing athletes hanging upside down from their spurs, looking like “bats”. They come to see them hanging upside down.

The World Cup has gradually increased the sport’s visibility.

Now you and Will (God Will!!!) can’t upset the present format. You can’t cancel out the spectacular side of the sport. You can’t kill off the World Cup. This World Cup is really only a European Cup (what’s Will got to do with it?) and if no other state gets involved (Russia or Italy maybe) it will be rendered ridiculous. Maybe Will is upset by being beaten by a woman in Ouray in 2005 because he didn’t have spurs and Ines did! In fact, last year Will had spurs and won!

I think that competitions without spurs are too similar to sport climbing on vertical or overhanging walls with similar movements to rock climbing. Maybe I’m wrong but I don’t think that there have been any competitions without spurs and you can’t know the reaction of the public and the athletes. Last year the world Cup was already a disaster!

Finally if spurs are eliminated from competitions the manufacturers will develop a crampon without a spur but with teeth, flush to the heel, that will be used as a spur. That is to say as a hook that can be used by the heel to hook up (as already seen with some crampons). That way the smartest will climb higher just like when you could sit on an ice axe!

What rules do suggest for climbing without spurs dear Albert or dear Will? I haven’t seen any proposal for regulations for competitions without spurs. I live in Courmayeur and don’t have the opportunity to make comparisons with anybody else while I train for dry and so when I climb without spurs I do it with rock climbing shoes.

If you want me to say Yes or No to spurs, first you’ve got to show me the written rules!

You’ve got to ask people why No and above all why “Yes, I want spurs” otherwise you run the risk of creating just a sterile list of signatures.

Our sport doesn’t need sterile lists of signatures!

On top of this I think it is wrong to send the question only to TOP climbers and not ask the competitors in national competitions who also “hang” from spurs and read what Albert does in Chile with Harry ….

Don’t ruin the World Cup, the winter Olympics are near. Try and think about a different way, considering all the issues, instead of transforming a sport that combines strength, resistance, technique and grace into just an exercise of pure physical strength and a strictly male sport.

==========
Message #5, from Frederica Bittante (Kayland)

From my personal point of view:

Spur yes.

I totally agree with Gioacchino. Beside, I think the Ice climbing success will depend not only from the strongness of the athletes but even from the show and I believe spurs help the show go on.

Thanks,

Federica

Cu sau fără backpoint?

Odată cu apropierea de noua ediţie a Cupei Mondiale, au pornit discuţii aprinse legate de utilizarea sau interzicerea pintenilor. În cele ce urmează, anexez două mesaje pe care le-am primit prin bunăvoinţa lui Mihai Pupeza şi sunt foarte curios să văd care va fi decizia finală a UIAA.

Comentariile pot fi postate liber pe blog.

==========
Message #1, from Albert Leichtfried

Saison has started. It won't take long to the first competition. After some e-mails with Michi Schwarzl (organizer IWC Saas Fee) und Will Gadd (ice-legend from Canada) I want to say something. Our sport tends to be spurfree. Also this season I could see, that this trend got stronger. Wood-stock in Innsbruck, Kandersteg und Ouray are already spurfree comps. Can it be, that the ice world cup is still climbed with spurs? I think: no!
It is necessary to go with the time. But as Michi Schwarzl says, this step can only be made by us climbers. The organizers have to be convinced trough a list from the majority of the climbers. Changes can only be made for all IWC competitions. I fear that we are already to late for this season. But lets try it!

I would write a list and forward it to Michi.

IMPORTANT: Send me a mail with SPUR: YES or NO. You will then be on the
list. Please forward this mail, THANKS and see you soon!

Albert Leichtfried

==========
Message #2, from Gioacchino Gobbi (Grivel)

Spurs? Yes or No? I see that the discussion has been revived again.

There are four considerations that I think could be useful in the debate.

The first consideration is: why get rid of spurs? Our global perspective shows that given the development in climbing techniques on ice and mixed and the development of the equipment for climbing on ice and mixed, the difference between the performance of men and women has practically disappeared. I believe that it won’t be long, even today, before men and women compete side by side in one category. Of course on the basis of one condition: ice and mixed climbing must not be reduced to just a competition of brute force which men, due to their constitution, will always win. What I mean is that women, using today’s techniques and equipment, including spurs, can climb the same difficulty. I would like to see an increase in the levels of difficulty rather than that of strength. If I want to see strong men then I’ll watch weightlifting! This brings me back to the initial question: is the elimination of spurs designed to stop women competing on an even playing ground with men?

The second consideration: everybody goes on about competitions, none, one or two per country… But how many people know that for the last three years Italy has hosted a winter circuit covering the whole of the Alps, from the Aosta Valley to Alto Adige, called the Alpin Cup? This Italian championship has SIX competitions during the winter plus two meetings, one at the beginning of the season and one at the end. On top of this there’s a summer dry tooling circuit with THREE competitions. Why ignore it? Why not ask the hundreds of enthusiastic competitors, rather than the exclusive group of IWC athletes, what they think about spurs? Question: are these younger climbers who enjoy themselves climbing with spurs idiots, heretics or without ethics?

The third consideration: traditional ice climbing with its system of movements doesn’t interest the young. It’s boring and repetitive. The revolution came when the techniques and postures of rock climbing was transferred to ice and mixed, here heel hooking is normal and ethical. To do it on ice you must have spurs, just as you must have front points to climb face on. What’s the difference between front and back points? They are both artificial aids, take that from the company who invented the first modern crampons in 1909 and the first front points in 1929! The alternative to spurs is easy: a continuous series of Yaniro (figure of four), one after another. Question: why would we want to make the competitions boring? Is it an attempt to follow the example of England and France where most of the World Cup organizers have disappeared? What do we really want: twenty supermen challenging each other in only two world level competitions a year? Since only supermen will be able to climb today without spurs, tomorrow without side points and the day after tomorrow without artificial front points...

The fourth consideration: I would like to end up with a suggestion. Ideas of ethics are always being thrown around but what does it really signify? Are ethics a justification or a real concern? If alpinists are really concerned then here’s a proposal: let’s get rid of all the ethically compromised artificial gear, leashes, spurs and above all sponsors! They are the ones who create the conditions and obligations, they stop climbers behaving naturally and freely. No spurs and no sponsors. No labels on athletes’ clothes, no brand names on helmets, no names on ice axes, no instantly recognizable symbols on harnesses! This would be real freedom and would make the debate on ethics credible.!

NO SPUR – NO SPONSOR.

Have a good winter.

Gioachino Gobbi

Romania Dry Contest 2006

Un concurs destul de reuşit şi cu destule surprize. Cam aşa se poate caracteriza aceasta primă ediţie a concursului "Romania Dry Contest 2006", event care s-a desfăşurat în acest weekend în Piaţa Revoluţiei. Au fost un număr relativ mare de concurenţi, respectiv un număr relativ mic de spectatori - aspect surprinzător ţinând cont de locaţia aleasă.



Organizatorii au pregătit o structură de aproximativ 12 metri înălţime, cu diverse înclinaţii şi cu un tavan în partea finală. Traseele au fost echipate atât cu prize speciale de dry tooling cât şi cu prize clasice, la care s-au adaugat câteva elemente din lemn (pentru lovit) precum şi un buştean atârnat în tavan.



În calificări

Calificările au mers relativ ok pentru anumiţi participanţi, 3 concurenţi reuşind să facă topul, eu cazând la ultima priză înainte de top iar restul concurenţilor eşuând în zona buşteanului sau mai jos. Din nefericire, apar surprizele: Justin pierde topul pentru că nu a asigurat o buclă, Bivuac cade la primul lemn, Petrescu la a 3-a priză - o inversă pretenţioasă. Finalul zilei ne-a prezentat lista celor 12 finalişti şi proba de dificultate la fete, un soi de comedie adhoc. Exceptând primele două concurente care chiar au urcat pe structură, restul fetelor au eşuat lamentabil pe prima asigurare, unele nefiind în stare să lege 2-3 mişcări. Cu destul tupeu şi beneficiind de urletele noastre, Iaşiul a smuls locul 2 după o prestaţie onorabilă.

A doua zi a urmat finala, atât de aşteptată de toţi concurenţii. Traseul era mult mai greu, cu plecare direct din yaniro, prize proaste sau inexistente la picioare şi mişcări dinamice. A fost oarecum dramatic pentru ca jumătate din finalişti am căzut în prima parte a structurii, la un pasaj în care se lovea în nişte bucăţi de lemn de plop. Mai toţi cei care am stat prost cu tâmplăria ori am lovit în contra fibrelor (cazul meu de exemplu, care am lovit de 3 ori succesiv) sau au rupt pur şi simplu prima plachetă la mişcarea dinamică impusă de traseu. Doar 3 concurenţi au trecut de acest pasaj, tavanul departajându-i în clasamentul final.



Cruxul inferior din finală

Supărat rău pe evoluţia din finală m-am mai dezmorţit la proba specială - săritura la buştean - unde am reuşit să mă calific în ultima rundă alături de Zuzu, Justin şi Petit, după ce în etapa anterioară sărisem mai mult de 2 metri faţă de prizele de plecare. Zuzu a fost singurul care a reuşit să lovească eficient şi prin urmare a câştigat şi această probă.



Pe post de Superman la un jump de 2 metri...

Bile albe:

• structură cu înclinatii variabile
• prize specifice pentru dry tooling
• trasee foarte frumoase, variate şi cu elemente atât dinamice cât şi de forţă - Petit şi Bogdan, aveţi respectul meu pentru asta.
• structura de încălzire foarte eficientă în zona de izolare
• proba specială care ne-a detensionat pe mulţi după evoluţiile din finală

Bile negre:

• plachetele de lemn necojite de scoarţă, aspect care a cauzat o groază de evoluţii eşuate atât în calificări cât şi în finală
• prezenţa unor asigurări succesive la mai putin de 50 de cm una de alta (practic inutile)
• lipsa premiilor în bani la faţa locului, invocându-se diverse scuze organizatorice
• comentator execrabil - Marius Vintilă de la Guerrila Radio. Ţin să îţi explic maestre că replici de genul "Florian Mastacan este un concurent foarte bun, păcat că e din Iaşi" nu se fac la asemenea competiţii unde de obicei nu există probleme legate de provenienţa sportivilor şi prin urmare poţi să fii foarte fericit că te-ai ales doar cu o înjuratură şi nu cu un piolet între dinţi.

Clasament final

Feminin:

1. Andreea Copăescu
2. Ioana Ioniţă
3. Adina Vioreanu
4. Cristina Pogăcean
5. Georgiana Gligor
5. Lucia Bondila
6. Andra Bunea

Masculin:

1. George Stăncescu
2. Justin Ionescu
3. Florin Limbovici
4. Mircea Struţeanu
5. Robert Cohn
5. Florian Mastacan
5. Mihai Sima
5. Marian Bucneru
5. Teodor Ştefănescu
5. Valentin Chiriac
6. Teodor Păunescu
7. Lilian Ungureanu
8. Flavius Pancescu
9. Nicolae Badea
10. George Stroie
10. Doru Ionuţ
10. Sabin Sasu
11. Lucian Bursuc
12. Alexandru Păun
12. Cătălin Petrescu
13. Popescu Ionuţ
14. George Giurma
14. Eugen Dumitrescu
15. Petru Acon
16. Milea Iulian
17. Dinu Marian

Nimic nou sub soare

A trecut o săptămână destul de agitată, cu multe sărbători şi evenimente. Petronela a împlinit 22 de ani, firma unde lucrez a sărbătorit 7 ani de activitate şi prin urmare am petrecut weekendul undeva pe lângă Bicaz. Fără prea multă mişcare, exceptând o traversare tiroliană şi trasul de sticle - sport naţional prin zona asta a ţării.

În acelaşi timp, la Bucureşti, a avut un nou episod din comedia alpină românească intitulată "Alegerile FRAE". Evident nu s-a rezolvat nimic şi se pare că va trebui să mă deplasez personal pe 9 decembrie la vot întrucât legea nu este lege şi pentru Federaţie. Federaţie care ia hotărâri abuzive contrar statutului său, în încercarea furibundă de a îşi menţine disperat structura actuală. Zilele acestei adunături de interese sunt numărate şi sunt ferm convins ca aceste acţiuni (puternic blamate de comunitate) sunt ultimele sforţări desperate. Din fericire, pe 9 decembrie se va lua o decizie indiferent de numărul membrilor prezenţi şi sper că atunci lucrurile vor fi tranşate şi puse pe un făgaş pozitiv pentru următorii 5 ani.

Antrenamentele mele au continuat dar nu la o intensitate maximă. Sunt foarte ocupat în ultimul timp şi încerc să îmi caut breşe în timpul meu care este din ce in ce mai încărcat. Concursul de dry tooling este în acest weekend şi se anunţă o concurenţă foarte dură şi numeroasă. Sper să avem parte de o serie de rute tehnice şi dificile, care să trieze cât mai elocvent concurenţii din punct de vedere valoric, dar după cum bine se ştie - la concurs orice e posibil. Din punct de vedere fizic totul pare a fi ok, mai puţin o tuse care mă chinuie de mai bine de două săptămâni.

Nimic nou sub soare - mergem înainte.

Prima ieşire în Bicăjel

În Bicaz a venit iarna... nici nu îmi vine să cred cât de băftoşi am fost ca am terminat amenajatul săptămîna trecută! E destul de frig, zăpadă cam 10 cm, deci numai bun pentru dry tooling. Pentru prima oară mergem în zonă cu bagaj uşor şi fără a fi stresaţi de timp şi de alte probleme organizatorice.

Ne-am dat uşor pe primele 3 trasee, ocazie cu care ne-am format o părere despre grad şi în plus am reuşit şi să le curăţăm mai bine de muşchi şi eventualele prize instabile. Spre bucuria mea, toate cele 3 trasee mi-au ieşit din prima şi în plus le-am mai şi repetat încă odată ca să îmi formez o părere referitoare la grad. Ciprian a reuşit şi el să le facă, lucru care îi va da mai multă încredere în viitor, pentru următoarele rute.

Greu de cotat, dar în mod cert şi cele mai uşoare rute sunt mai grele decât m-am aşteptat, ceea ce e bine. Sper ca până în weekendul următor să îngheţe măcar parţial râul pentru a putea intra în rutele care pleacă din apă. Per total, un weekend superb, o primă ieşire de acomodare reuşită.



Ca de obicei, prin bunăvoinţa lui Ciprian, vă delectăm cu un mic film. Dacă lucrurile merg bine, în weekendul următor dăm public şi un topo beta, cu grade orientative.

Prima competiţie de dry tooling pe structură artificială din România

Prima competiţie de DRY TOOLING pe structură artificială din România

17 – 18 noiembrie 2006, PIAŢA REVOLUŢIEI, Bucureşti

Eveniment sportiv organizat de: Federaţia Română de Alpinism şi Escaladă & Alpin Club Carpatic Junior

COMPETIŢIE DE DRY TOOLING, SPECTACOL DE MIŞCARE, SUNET ŞI LUMINI, SEARA FILMULUI ALPIN, TESTARE DE ECHIPAMENT, TOMBOLĂ, INIŢIERE ÎN DRY TOOLING



Programul evenimentului

Vineri, 17 noiembrie
15.00 Deschiderea evenimentului
15.20 Testare de echipament
Participanţii la competiţia de dry tooling vor putea testa echipamente tehnice puse la dispoziţie de către diverse firme producătoare de prestigiu: Petzl, Kayland, Austria Alpin, Cassin.
17.00 Competiţie de Dry Tooling
Proba de Dificultate - calificări fete & băieţi

Sâmbata, 18 noiembrie
14.00 Veniţi de vă căţăraţi...
Practicanţi ai escaladei şi alpinismului (începători sau avansaţi) vor putea să-şi încerce forţele pe panoul de escaladă şi să guste din senzaţiile tari ale căţărării. Echipamentul specific şi cel de siguranţă va fi pus la dispoziţie de către organizatori, iar personalul de specialitate îi va asista şi îndruma pe îndrăzneţi.
17.00 Competiţie de Dry Tooling - Finala Dificultate Fete & băieţi
Spectacol mişcare, sunet şi lumini - Evoluţia sportivilor din finala probei de dificultate, se va desfăşura pe fondul unui spectacol de sunet şi lumini, care va dinamiza atmosfera.
Tombola - Atât concurenţii cât şi spectatorii sunt invitaţi să ia parte la o tombola în care se vor pune la bataie produse oferite de către sponsorii evenimentului. Biletele câştigătoare vor fi extrase în pauzele dintre evolutia concurenţilor, iar câştigătorii îşi vor putea ridica pe loc premiile. Fiecare concurent va primi câte un bilet de participare la tombolă, iar pentru spectatori, preţul unui bilet de participare va fi de 15 RON şi va putea fi procurat la faţa locului. Numărul de bilete este limitat.
19.30 Seara « Filmului Alpin »
Proiecţie de filme cu specific - căţărare pe gheaţă, dry tooling, escaladă sportivă, alpinism, bouldering, deep water soloing. Proiecţia se va realiza pe un ecran cu dimensiunea de 4 / 4 m, amplasat chiar pe panoul de escaladă.
20.30 Probă specială* – “Săritura la buştean”
21.30 Festivitatea de premiere
22.00 Final Party
Şi cum ne dorim ca acest eveniment să fie un succes căruia să îi urmeze multe ediţii viitoare, îl vom « stropi » din plin cu şampanie la petrecerea de final.

Programul poate suferi modificari minore, datorate unor aspecte organizatorice neprevăzute.

Competiţia se va desfăşura pe o structură artificială de 12 m înălţime (în proiecţie verticală) şi 4 m lăţime, alcătuită din planuri cu diverse înclinaţii (feţe drepte, surplombe, tavane) pe care vor fi amplasate prize speciale pentru colţari şi pioleţi, precum şi busteni din lemn fixaţi sau atârnaţi pe panou. Structura este prevazută şi cu un panou de încălzire de 4 / 4 m.

Participanţi la competiţie:
În concurs se pot înscrie practicanţi ai alpinismului şi escaladei din întreaga ţară, atât fete cât şi băieţi, indiferent de apartenenţa lor la un club sau asociaţie sportivă.

Probele de concurs:
Dificultate (fete & băieţi) şi proba specială: “Săritura la buştean”.
Proba de dificultate va cuprinde calificări şi finală şi se va desfăşura “la vedere” (concurenţii nu pot urmari evoluţia celorlalti sportivi). Regulamentul complet de concurs va fi publicat ulterior.

Echipament
Echipamentul de siguranţă, precum şi cel tehnic (pentru aceia care doresc să participe la competiţie şi nu dispun de echipament propriu) va fi pus la dispoziţie de către organizatori. Purtarea căştii de protecţie este obligatorie.

Premii substanţiale în bani şi produse

Înscriere
Participanţii la competiţie pot completa şi transmite on-line formularul de înscriere la adresa: http://www.revistaknox.ro/dry2.php , sau pot transmite o cerere de înscriere pe adresa: ruxandra.dobroiu@fralpinism.ro, cu specificarea următoarelor date : nume, prenume, clubul dacă este cazul, vârsta, număr de locuri de cazare pentru care doriţi să faceţi rezervare, date de contact : e-mail şi telefon mobil.

Cazare
Cazarea participanţilor se va face la Căminul PTTR , din strada Romancierilor.
Pentru rezervări vă rugăm să completaţi formularul de înscriere on-line sau să transmiteţi rezervările la adresa: ruxandra.dobroiu@fralpinism.ro Pretul unei nopti de cazare este de 15 RON / persoană. Rezervările pot fi transmise până la data de 14 noiembrie. Pot face rezervări şi persoanele care doresc sa participe doar în calitate de spectatori la acest eveniment.

Taxa de participare
Taxa de participare la competiţie este de 20 RON pentru cei care transmit formularul de înscriere până la data de 14 noiembrie şi de 30 RON pentru cei care se vor înscrie la faţa locului. Această taxă include şi biletul de participare la tombolă.

Sponsorii evenimentului: Gillette, Duracell, Redis Nutriţie, Escalpin, Himalaya, Mountain Experts, Kayland, Alpin Expe, Atta, Fundaţia RTC. Vor fi alături de noi şi prietenii de la Red Bull.

Partenerii media: Cotidianul, Radio Guerrilla, 24 Fun, Knox, Sport Total, Romania Pitoreasca, www.roclimbing.net, www.alpinet.org, www.dordeduca.ro, www.h2o.ro, www.funromtour.ro, www.pmb.ro (site-ul Primariei municipiului Bucuresti).

Parteneri: Primaria Municipiului Bucureşti prin Direcţia Învăţământ, Direcţia pentru Sport a Municipiului Bucureşti

Şantierul din Bicăjel: episodul 2

În weekend am reluat lucrările în Bicăjel, având ca principal obiectiv să finalizăm cele 2 trasee rămase deschise din tura precedentă şi în plus să batem rute noi. Având experienţa anterioară, de data asta am învins în încercarea de a minimaliza bagajele la un minimum acceptabil şi de asemenea am reuşit să cărăm totul în "şantier", beneficiind doar de ajutorul Lidiei.



Kobe, echipând partea superioară a unui nou traseu

Ca de obicei, cea mai mare problemă a fost din nou pusul corzilor şi în plus acum a trebuit să extindem accesul cu încă 20 de metri pentru a reuşi să ajungem deasupra zonelor care ne interesau. După 3 ore de balamuc toate corzile erau puse în perete iar eu finalizam partea superioară a traseului "Black Milk", montând încă patru ancore. Beneficiind de un timing excelent, Ciprian a reuşit să deschidă un nou traseu foarte dificil şi lung, montând ultimele ancore exact când se lăsa seara.



Hotel Bicăjel

După un somn relativ mulţumitor, a doua zi am început o nouă linie superbă care este şi cea mai lungă din faleză. A durat destul de mult echiparea zonei superioare, dar tot efortul a meritat - traseul rezultat fiind foarte atletic. Din nou am avut noroc cu încadrarea în timp şi ziua s-a încheiat cu finalizarea celui de-al doilea traseu din marea surplombă, care am fost obligaţi în partea inferioară să îl reunim cu unul mai uşor din cauza stâncii improprii.



Ciprian, montând un nou top

Vremea s-a cam jucat cu nervii noştri, dar am avut noroc întrucât ploaia nu s-a transformat în aversă. Retragerea a fost destul de dificilă, mai ales întrucât am uitat de faptul că se schimbase ora dupa orarul de iarnă şi ne-a prins noaptea prin Bicăjel. Dar am reuşit să ieşim cu bine în drum şi să ne îmbarcăm rapid spre casele noastre.



Astfel se încheie prima parte a "Şantierului", în urma noastră rămânând 8 trasee splendide de dry tooling din care 5 pleacă din start cu titulatura de "proiect". Exceptând sectorul cu rutele cele mai scurte unde dificultăţile variază probabil de la M4 la M6/M6+, restul rutelor sunt foarte dificile din punct de vedere tehnic şi lungi (30 metri), sau mai scurte (20 m) dar peste o surplomba cu anvergura de circa 60 de grade. Toate traseele sunt naturale, am fost nevoiţi să ajustăm doar foarte puţin 3 prize (prin ajustare se înţelege adâncirea cu 1-2 cm.).



Ciprian, echipând în surplombă

Voi reveni în cât mai scurt timp cu un topo beta al zonei, urmând să îl actualizăm pe măsură ce traseele vor fi eliberate. Şantierul va continua în curând, dar cel mai probabil în luna decembrie, după ce îngheaţă răul. Zona centrală a falezei anunţă în continuare trasee dificile dar începătorii vor avea teren de lucru în sectorul din dreapta. În plus, odată cu îngheţarea Bicăjelului putem intra şi mai adânc în canion, unde există în continuare potenţial.