Cupa CAR 2006
Ultimul weekend dinainte de Crăciun era rezervat pentru Cupa CAR, eveniment destul de important ce avea să desemneze cei 2 sportivi care urmau să participe la IWC 2007 în lotul românesc (având o parte din cheltuieli suportate de Clubul Alpin Român), precum şi să îi determine pe ceilalţi 3 componenţi ai lotului. Concursul a avut loc într-o singură zi, a fost 100% în regim dry tooling şi s-a desfăşurat pe prima porţiune a structurii de lângă pârtia Kalinderu, mai precis până la primul tavan.
După un drum relativ OK şi o noapte dormită profund în Sinaia la Roşculeţ, sâmbătă dimineaţă am pornit toţi cu încredere spre Căminul Alpin din Buşteni unde urma şedinţa tehnică a concursului. După înscrieri, a urmat cuvântul de deschidere al domnului Vasilescu - încheiat cu un moment de reculegere în memoria unui membru activ al CAR şi a fostului campion mondial Harry Berger, ambii decedaţi stupid în cursul acestei săptămâni.
Vizionarea ne-a pus în faţă un număr enorm de prize dispuse pe panou, fetele având posibilitatea de a le folosi pe toate iar băieţii doar o parte (încercuite cu cretă). Nu părea a fi ceva extraordinar de greu, trebuia multă atenţie care să înlocuiască faptul ca spre deosebire de alţi concurenţi noi nu prea ştiam prizele.
George Stroie în calificări
Odată intraţi la izolare, a început şi concursul care s-a încheiat extraordinar de rapid pentru mine undeva în zona 12 - nereuşind astfel nici măcar calificarea în finala competiţiei. Ruşinea a fost spălată de Ciprian care a reuşit să dea top şi de evoluţia Ioanei care fiind ceva mai rapidă decât Andreea a reuşit să câştige proba la fete!
Fiind foarte supărat pe evoluţia în sine, la rugămintea lui Dan Filip, mi-am orientat frustrările spre organizarea traseului de finală împreună cu Flavius Păncescu care de asemenea eşuase prematur la debutul traseului de calificări. Nefiind de acord cu stilul adoptat în primă fază, am solicitat curăţarea panoului de prizele care erau în plus şi astfel am conceput un traseu clar, frumos şi foarte tehnic. Vreau să menţionez că m-am ocupat doar de concepţia şi testarea traseului, greul acţiunii fiind suportat de Dan, Alex şi Flavius (care de asemenea a încercat şi el ruta).
Lucian Bursuc în calificări
Întrucât cunoşteam perfect punctele critice ale rutei, am preferat să îi şi asigur pe finalişti deoarece din punctul meu de vedere experienţa filatorului precedent (din calificări) era cam redusă. Fac o paranteză aici şi menţionez că la orice concurs (indiferent de natura lui) este imperios necesar să se fileze extraordinar de atent şi larg, pentru a nu obstrucţiona căţărătorul în timpul mişcărilor dinamice.
Traseul a triat extraordinar de bine concurenţii şi în final... bulgarii au plecat cu cupa acasă, lăsând locurile 2 şi 3 pentru Cătălin Petrescu şi Daniel Burcea.
Cam asta a fost, pentru unii dintre noi posibila participare la IWC se încheie prematur, dar viaţa merge înainte. Am plecat totuşi foarte supărat nu atât din prisma faptului că nu am reuşit o evoluţie mai buna ci pentru faptul că, din partea oficialilor (nu şi a sportivilor), pentru efortul depus în conceperea traseul din finală, atât eu cât şi Flavius nu am primit nici măcar un simplu mulţumesc....
Vă urez tuturor un Crăciun Fericit şi un An Nou cât mai bun!
După un drum relativ OK şi o noapte dormită profund în Sinaia la Roşculeţ, sâmbătă dimineaţă am pornit toţi cu încredere spre Căminul Alpin din Buşteni unde urma şedinţa tehnică a concursului. După înscrieri, a urmat cuvântul de deschidere al domnului Vasilescu - încheiat cu un moment de reculegere în memoria unui membru activ al CAR şi a fostului campion mondial Harry Berger, ambii decedaţi stupid în cursul acestei săptămâni.
Vizionarea ne-a pus în faţă un număr enorm de prize dispuse pe panou, fetele având posibilitatea de a le folosi pe toate iar băieţii doar o parte (încercuite cu cretă). Nu părea a fi ceva extraordinar de greu, trebuia multă atenţie care să înlocuiască faptul ca spre deosebire de alţi concurenţi noi nu prea ştiam prizele.
George Stroie în calificări
Odată intraţi la izolare, a început şi concursul care s-a încheiat extraordinar de rapid pentru mine undeva în zona 12 - nereuşind astfel nici măcar calificarea în finala competiţiei. Ruşinea a fost spălată de Ciprian care a reuşit să dea top şi de evoluţia Ioanei care fiind ceva mai rapidă decât Andreea a reuşit să câştige proba la fete!
Fiind foarte supărat pe evoluţia în sine, la rugămintea lui Dan Filip, mi-am orientat frustrările spre organizarea traseului de finală împreună cu Flavius Păncescu care de asemenea eşuase prematur la debutul traseului de calificări. Nefiind de acord cu stilul adoptat în primă fază, am solicitat curăţarea panoului de prizele care erau în plus şi astfel am conceput un traseu clar, frumos şi foarte tehnic. Vreau să menţionez că m-am ocupat doar de concepţia şi testarea traseului, greul acţiunii fiind suportat de Dan, Alex şi Flavius (care de asemenea a încercat şi el ruta).
Lucian Bursuc în calificări
Întrucât cunoşteam perfect punctele critice ale rutei, am preferat să îi şi asigur pe finalişti deoarece din punctul meu de vedere experienţa filatorului precedent (din calificări) era cam redusă. Fac o paranteză aici şi menţionez că la orice concurs (indiferent de natura lui) este imperios necesar să se fileze extraordinar de atent şi larg, pentru a nu obstrucţiona căţărătorul în timpul mişcărilor dinamice.
Traseul a triat extraordinar de bine concurenţii şi în final... bulgarii au plecat cu cupa acasă, lăsând locurile 2 şi 3 pentru Cătălin Petrescu şi Daniel Burcea.
Cam asta a fost, pentru unii dintre noi posibila participare la IWC se încheie prematur, dar viaţa merge înainte. Am plecat totuşi foarte supărat nu atât din prisma faptului că nu am reuşit o evoluţie mai buna ci pentru faptul că, din partea oficialilor (nu şi a sportivilor), pentru efortul depus în conceperea traseul din finală, atât eu cât şi Flavius nu am primit nici măcar un simplu mulţumesc....
Vă urez tuturor un Crăciun Fericit şi un An Nou cât mai bun!
Etichete: competiţii
publicat de Florian Mastacan la
10:37 PM
|
0 comentarii
