Exceptând prima etapă a Campionatului Naţional de Dry Tooling care va avea loc weekend-ul următor la Bucureşti, sezonul de iarna s-a încheiat cu succes pentru mine, reuşind să eliberez "Enter the Dragon" (M9) în doar două weekend-uri de încercări. Binenţeles că a contat foarte mult şi planul preluat de la Ciprian care eliberase ruta cu puţin în urmă, rescriind doar planul de atac la mişcarea dinamică şi renunţând la yaniro cu riscul unei mişcări dificile de control pe o priză de picior aproape inexistentă.
A ieşit, în cel mai pur stil cu putinţă, adică fără backpoint.
Dar acest lucru a fost doar o mică parte a reuşitelor acestui weekend, pentru că au existat şi alte realizări! Ciprian Andrecuţ a legat "Dance 4 Life" cu buclele pe el, confirmând gradul propus de mine cu 2 săptămâni în urmă, adică M9-. O foarte plăcută surpriză a parvenit însă de la Dan Burcea, care a reuşit o ascensiune flash a rutei "Enter the Dragon", făcând uz de backpoint în zona sensibilă a traseului dar şi o ascensiune "curată" a lui "Dance 4 Life", toate aceastea în doar două zile.
Trăgând o linie la finalul acestui sezon, am constatat că antrenamentul specific s-a făcut simţit foarte bine, dar, din păcate, a fost început prea târziu şi practic efectele s-au văzut doar la final. Mă gândesc cum în urmă cu doar două luni, atât eu cât şi Ciprian şi Dan am reuşit să ne întoarcem (cu ceva eforturi) cu rute până în gradul M8 din Franţa şi cum acum situaţia s-a schimbat enorm de mult.
A fost de asemenea al patrulea weekend de când am decis să renunţ la backpoint şi cred că nici nu mai există drum de întoarcere. Explicaţiile sunt foarte multe (etica şi-o face fiecare cum vrea) dar sincer, backpointul nu este un element natural în dry tooling şi ajută enorm la recuperare sau progresie într-un mod care nu mai are prea multe lucruri în comun cu mişcările naturale din căţărare. A sta atârnat în backpoint pentru a reuşi să îţi recuperezi forţa musculară este ceva imposibil de făcut în căţărarea normală iar binenţeles, în locurile unde poţi să faci asta cu o espadrilă la escaladă poţi mai mult ca sigur să o faci şi cu gheata de dry, fără pinten.
Sunt însă ferm convins că backpoint-ul va persista în competiţii şi binenţeles acolo îl voi folosi şi eu, până la urmă trebuie să luptăm toţi cu arme egale, dar în căţărarea de zi cu zi, va dispărea. Şi în mod cert, traseele făcute fără backpoint sunt mult mai dificile decât cu backpoint, în special cu cât gradul rutei este mai mare iar anvergura surplombei mai pronunţată. De fapt acest lucru deja a devenit o modă prin Vest, unde traseele sunt cotate în manieră dublă, cu/fără. E doar o modalitate de stil, dar sunt sigur că se va impune, la fel a fost şi cu eliminarea dragoanelor...
Ca să nu credeţi că fac morală din postura omului care se pricepe la toate, menţionez că am avut nevoie de 2 ani să înţeleg acest lucru iar prima oară când l-am auzit pe regretatul Harry Berger spunând "Spurs are for horses, tools are for your hands", am zâmbit.
Pentru sezonul viitor, sunt decis să îmi reiau antrenamentele specifice în octombrie, astfel încât în ianuarie să fiu apt pentru realizări maxime. Din fericire, am finalizat panoul de dry tooling acum o săptămână şi am tot timpul necesar pentru a-l îmbunătăţi până în toamnă.
Închei cu replica "Bye bye backpoint" în timp ce încă mă mai gândesc oare pe unde mai putem găsi ceva surplombe prin Bicaz/Bicăjel, pentru noi proiecte de dry tooling. Dar până atunci, se pare că vine primăvara şi prin urmare începe sezonul de escaladă! Pentru mine, de azi într-o săptămână.
Etichete: realizări
