E11

În februarie, în timp ce ieşisem la o ţigară la masa festivă ce încheia etapa de Cupă Mondială de la Buşteni, am avut onoarea să mă întreţin pentru câteva minute cu Dave Brown, unul din tăticii de la Hot Aches Productions şi cu Fionna Murray, o căţărătoare de 40 de ani care încă face M10+ spurless. Pentru mine (fiind un fan al filmelor pe care ei le realizează), a fost o întâlnire extraordinar de plăcută mai ales întrucât am primit şi un cadou de la Dave, DVD-ul original cu fabulosul film E11.

Hot Aches Productions este o companie scoţiană orientată exclusiv spre producerea filmelor de căţărare, firmă care a scos multiple filme de mare success, culminând cu acest E11, un dramatic film care prezintă ascensiunea celui mai dificil traseu de trad din Marea Britanie, E11 7a sau mai pe "franţuzeşte" 8c+ cu protecţii demontabile. Superba producţie, care în continuare primeşte premii la mai toate festivalurile de profil, deşi durează cam 40 de minute, relevă foarte frumos cei 2 ani de încercări şi prezintă mai toate căderile incredibile ale "actorului" principal Dave MacLoud precum şi reuşita.

La momentul când eu am făcut rost de acest film, el încă nu era disponibil pentru Europa de Est, deci să zicem că am fost printre norocoşii care au reuşit să îl vizioneze printre primii. Acum este disponibil şi se găseşte cam peste tot :) iar eu vi-l recomand cu căldură.

Pentru cei care vor sa fie în legătura cu activităţile celor de la Hot Aches, blogul lor poate fi accesat aici.

Rîmetea Climbing Open 2007

A doua ediţie a concursului "Rîmetea Climbing Open" a cunoscut o creştere puternică a participării comparativ cu anul trecut dar şi o reducere la nivelul "calităţii" traseelor (adica o scădere a nivelului de dificultate al rutelor). Spre deosebire de ediţia precedentă, toate cele 25 de rute au fost trasee de faţă căzută, din care 20 nu depăşeau 6c ca grad.



Prezenţa a 110 concurenţi a condus rapid la o atmosferă gen "alpiniadă", unde toată lumea bagă căţărat viteză, se stă la coadă câte 2 ore pentru un 6a, certuri, scandaluri care intră primul, etc. Din cele 25 de trasee, 2 nu au fost parcurse de nimeni iar după finalul celor două zile de competiţie (destul de scurte) 5 căţărători au ieşit la egalitate, urmând să se departajeze pe o finală parcursă la vedere (un traseu... săpat aproape integral).



Costin Morariu & Viorel Amzăroiu

Per total, concurenţii au beneficiat de 12 ore (8 în prima zi, 4 într-a doua) pentru a parcurge cele 25 de rute. Dacă în prima zi majoritatea celor care aveau plan în clasament au încercat să parcurgă rutele tari, a doua zi drama a fost maximă întrucât mulţi concurenţi s-au trezit că au 10-12 trasee uşoare de parcurs (să zicem până în 6b+) dar nu mai au timpul necesar pentru acest lucru. Au existat cazuri de lipsă de fairplay (de obicei cei care au şansă la podium sunt lăsaţi să intre peste rând în traseu) şi atmosfera a fost destul de tensionată până spre final, când într-un fel sau altul lucrurile s-au aplanat.



Viorel Amzăroiu

Cât despre mine, recunosc cinstit ca mi s-a rupt filmul în prima zi când am început să realizez că am ales unele din cele mai agitate cozi la trasee şi în plus motivaţia a scazut dramatic după primele divergenţe legate de ordinea de intrare în trasee. Deşi spre final am reuşit sa parcurg 15 trasee, în clasamentul final am pointat undeva în zona locului 24.

Bile albe

• 25 de trasee noi echipate cu material FIXE
• o nouă faleză care prezintă un teren foarte bun de pregătire pentru căţărătorii de nivel începător/mediu
• fond de premiere generos pentru multi concurenti (nu au fost premiate numai primele 3 poziţii)
• drum de access mai facil faţă de anul precedent şi foarte bine amenajat/marcat

Bile negre

• trasee cu grad preponderent scăzut şi gen similar (faţă căzută) care implicit au generat superfinală, aglomeraţie şi departajare dificilă
• timp de concurs insuficient comparativ cu numărul participanţilor şi dificultatea traseelor
• anumite trasee curăţate ineficient sau care abordau zone cu risc crescut de căderi de pietre

Pentru că am fost criticat că doar critic :) începând cu această cronică introduc un nou paragraf alăturat bilelor albe şi negre, intitulat:

Idei pentru viitor

• lărgirea timpului de parcurgere la 2 zile pline
• amenajarea de trasee separate pentru fete + juniori / masculin şi pe paliere de dificultate diferite (la seniori de exemplu de la 7a (8) în sus care să te forţeze să parcurgi rute dificile în detrimentrul cantităţii
• pe cât posibil, căutarea unei zone de concurs cu un relief mai variat (de exemplu ca cea de anul trecut) pentru a propune spre parcurgere şi trasee surplombante sau gen faţă verticală.

Mulţumesc lui Nicu Dragomir pentru fotografii, întrucât eu nu am reuşit să fac niciuna...

Clasamente finale:

Masculin:

1. Cătălin Petrescu
2. Bogdan Rus
3. Dan Anghel
4. Costel Tudosă
4. Viorel Amzăroiu

Feminin:

1. Anca Ardeleanu
2. Andreea Copăescu
3. Andreea Silvia Awad

Juniori:

1. Stefan Viorel Dan
2. Anca Tandea
3. Paula Vana

Manchester în 10 fotografii

Mi-ar lua prea mult să descriu cât de frumos este oraşul Manchester din Marea Britanie, aşa că prefer să aleg 10 din cele 300 fotografii făcute în scurtul meu timp liber pe care l-am avut la dispoziţie pentru a vizita oraşul.

Rezumat: un oraş istoric conservat perfect, plin de viaţă şi de oameni prietenoşi. Un puternic centru economic şi financiar al Marii Britanii.



Albert Square



Undeva în centru, spre piaţa Abraham Lincoln



Cartierul Chinezesc



Biblioteca Universitară



Televiziunea



O veche librărie şi bibliotecă din oraş



O clădire la întâmplare



Primăria



O clădire cu birouri şi vechiul sediu al companiei de căi ferate



No comment :)

Reacomodare

Duminică m-am forţat şi am dat un drum până în Cheile Bicazului, pentru un contact cu stânca. Speram să fie mai cald, dar mi-am dat seama în scurt timp că nu e bine să faci nazuri şi că trebuie să te mulţumeşti cu ce se poate. Bine că n-a plouat, pardon nins.



A fost bine. La soare erau 11 grade, la "umbră" doar 3. Evident, a fost mai mult umbră, ceea ce a asigurat un consum redus de magneziu :) În cheile propriu-zise încă mai e pe ici pe colo zăpadă sau câte o perdea de ţurţuri, aşa că singura zonă acceptabilă era Raza Soarelui, un perete unde soarele bate (teoretic) tot timpul zilei. Nu am rezistat decât vreo 3 ore, timp în care am luat toate traseele uşoare la rând, reuşind să parcurg fără nici o problemă 6 rute cu dificultăţi până în 6b+.

Frumos, uşor, de încălzire, de acomodare. Ocazie cu care încă odată mi-am reamintit cât de prost sunt amenajate anumite trasee de aici, care pot zdruncina serios începâtorii în cazul unei căderi (vezi traseul "Lynx", care are la un moment dat 5 metri între asigurările 2 şi 3 - risc de impact cu solul).



După cum mă aşteptam, nu sunt probleme cu forţa iar degetele par că îşi revin destul de repede din amorţeală. Ar trebui să mă antrenez mai cu spor la panou dar am căpătat o adversitate destul de mare faţă de plastic. Lipsă de chef, vreau natură. E normal.

Sper să mai fac o ieşire acum înainte de Paşti şi dacă vremea îmi permite chiar să încerc să lucrez ceva puţin mai tare dar acceptabil. Dar în mod cert, acum am nevoie de cantitate :)



Încă mai sortez pozele din UK, promit că le pun săptămâna asta. Din fericire, cele 8 zile de pauză nu s-au resimţit prea tare iar acest lucru nu poate decât să mă bucure întrucât vin concursurile de stâncă buluc: Rîmetea (14.04), Herculane (28.04), Turzii (11.05).