Insolaţie

Joi seara am ras-o spre Rarău cu scopul bine definit de a fugi de căldura care invadase Iaşul şi Cheile Bicazului. Şi am sărit din lac în puţ, lucru evident când am observat că la 00:00 noaptea, la 1.600 metri altitudine, erau 22 de grade. Accesul la fel de dificil ca întotdeauna, la urcare am încercat varianta Pojorâta iar la coborâre cea din Chiril. Cred că, în momentul de faţă, drumul cel mai bun e prin Chiril...

În cele trei zile pe care le-am petrecut în zonă, eu personal nu am făcut mare lucru în afara faptului că am încercat 3 trasee diferite dar nu am fost în stare să fac niciunul. Singura plăcere a fost că iată am reuşit în final să mă dau pe 2 trasee pe care le amenajasem cu 3 ani în urmă şi care unul din ele s-a dovedit mai greu decât credeam iniţial.



Kojac, first ascent în "Silva" (7c+)

Kojac însă, a reuşit două 7c+ în această ieşire (din care unul FA - Silva), lucru care mai mult ca sigur îi va mai creşte moralul după perioada nefastă pe care a avut-o în ultimul timp iar Popic a identificat un nou traseu de boulder, destul de spectaculos, intitulat "Uinston Blu" (caterincă după Winston Blue, ţigările lui preferate).



Popic în "Uinston Blu" (6a)



Repaos la boulder

Obişnuiţi de acum cu fuga după umbră, am încercat pe cât posibil să evităm soarele şi să nimerim zonele ferite, aspect total imposibil după ora 12 (majoritatea pereţilor au orientare sudică, respectiv sud-estică sau sud-vestică). Dezastru, în ultima zi am reuşit să fac ceva ce nu mai avusem de mult - insolaţie. Noroc cu crema de soare, că o mai puneam şi de o arsură pe spate. Groaznic de cald, vreme improprie pentru căţărat.



Kobe în "Feel Inspired" (7c)

Şi totuşi, în aceste condiţii, Kojac a reuşit să caţere cel de-al doilea 7c+, unul din cele mai frumoase trasee pe care le-am amenajat vreodata: "Phantom of the Opera". E a doua ascensiune a traseului, şi deşi în urmă cu 3 ani Oliver Batâr propusese 7c, se pare că e mult mai mult de atât şi momentan cota se ridică cu jumătate de grad mai sus. Eu personal, pur şi simplu nu am putut face cruxul din partea superioară deşi teoretic genul de prize şi mişcări îmi sunt pe mână.

După această ultimă incursiune, iau pauză din nou câteva zile pentru a mă pregăti de concediu. Plec împreună cu Mardare (Viorel Amzăroiu pentru necunoscători) şi cu fetele (Petro & Nicole) în Spania, la Alicante. Mare, căţărare, relax şi sper să mă întorc cu ceva trasee parcurse, nu neapărat de grade superioare.

Cursuri de escaladă în Cheile Bicazului

Oliver Batâr organizează în intervalul 28-29 iulie / 18-19 august (în week-end-uri) cursuri de escaladă pentru căţărători de nivel începator-mediu (capabili să parcurga trasee până în gradul 6b+) respectiv mediu-avansat (cabapili să parcurgă trasee până în gradul 7c) în Cheile Bicazului.

Contravaloarea cursului costă 150 RON şi nu include cazare, masă sau alte facilităţi. Cazarea se va face la cort sau la cabane, existând posibilitatea efectuării unor rezervări în avans.

Tematica cursului pentru nivelul începator-mediu cuprinde:

• scurt istoric
• ce este escalada
• reguli, etică, siguranţă, materiale necesare
• abordarea unui traseu de escaladă
• grad de dificultate
• tehnica
• trecerea progresivă la un grad superior
• etc.

Tematica cursului pentru nivelul mediu-avansat cuprinde:

• cum să progresezi cât mai rapid de la 7c la 8a
• identificarea şi utilizarea eficientă a punctelor de odihnă din traseu
• principiul "push the button"
• evitarea acumulării de acid lactic, obişnuirea corpului de a lucra în parametri maximi de efort
• modul de abordare a unui traseu de pas versus traseu de stamina
• etc.

Înscrierile se fac la adresa de e-mail oliver_climb@yahoo.com sau la numărul de telefon 0746/181910. Participanţii trebuie să se prezinte cu echipamentul propriu în cadrul acestui curs.

Vesel ca o omidă

Clasicul răget de bucurie

Finally, i-am tras-o. Deşi am făcut două 8a-uri până acum, ăsta e primul 7c+ ("Omida Veselă") şi a fost unul destul de greu şi mai ales dureros. Consider că am investit mult prea multe încercări în el, dar acum totul s-a terminat odată cu înlănţuirea finală a mişcărilor. Evident, acelaşi plan la asigurat respectiv 4 bucle din 9 posibile şi cred că în disperare de cauză, dacă era nevoie, mai săream una.



Ieşit din crux, spre top

Traseul porneşte direct cu acroşaj lateral şi cu un pas de bloc destul de dificil (4 mişcări) şi dureros care se finalizează cu o spectaculoasă palmă. Iar acroşaj, tragi bine de călcăi şi teoretic până aici asiguri de două ori. Am preferat să ies însă pe faţă la o priză bună şi să punctez direct a treia asigurare, destul de întins fiind cu picioarele - la un nivel de circa 3,5 metri faţă de sol. Urmează crux, o înţepată foarte greu de controlat, un moţ bunicel dar care te sparge, blocaj, ridicare pe picior către 2 laterale de unde iar trebuie să asiguri, dar mai bine mai faci două mişcări pe prize bune şi asiguri mai întins a cincea buclă dintr-o rangă. Până aici e prima parte, unde te mai recuperezi.

Urmează o traversare ascendentă din nou dureroasă, un prag căzut din care asiguri bucla 6, dacă nu vrei să vii în socul de lângă perete şi cruxul final: o înţepată proastă la stânga şi o pensată proastă la dreapta din care dai semi-dinamic o palmă la o priză relativ bună de unde ar trebui să asiguri, dar evident mai bine mai faci o mişcare grea şi ieşi din surplombă iar dupa aia dacă tot mai este o buclă într-un pasaj uşor - o sari şi pe aia că oricum jos nu mai ajungi :)

Unii au zis că riscul e mare să sari asigurări dar am ajuns la concluzia că face parte din joc, atâta timp cât nu sari calul şi ai jos un secund cu facultate. Ceea ce s-a întâmplat mai tot timpul, dacă stau să mă gândesc atât eu cât mai ales Kojak, am sărit asigurări şi tot timpul cineva a avut de câştigat: ori noi, ori spectatorii. Dar în final, noi. Face parte din antrenamentul pentru psihic, psihic de care voi avea nevoie mai spre toamnă în "Insomnia".

Kojak, a încercat mişcările din "Fantasmagoria", un superb 8a+ care e situat tot în respectiva surplombă şi s-a descurcat foarte bine pentru cele 2 încercări acordate. Probabil în viitorul foarte apropiat, dacă vine super motivat, îl va face bucăţi, ceea ce n-ar fi un lucru de neglijat mai ales că nu are nici o repetare de la first ascent.



Kojak în Fantasmagoria (8a+)

Odată încheiat acest episod, am ajuns în sfârşit la faleza retrasă din spatele restaurantului "Floare de Colţ", unde e "La Luna Nera". Încercat de multă lume, traseul este destul de controversat. Unii spun că ar fi 8a soft, alţii că n-are 8a, etc, etc, etc. Cert e că doar trei oameni l-au făcut până acum (Oli, Kojak & Popic) şi nici unul nu a defilat relaxat pe acolo, afirmând 8a indiscutabil. Restul discuţiilor, din punctul meu de vedere, sunt inutile!

Am alocat 4 încercări în două zile pe acest superb traseu, am reuşit să fac mişcările, dar de legat leg doar câte un pas. Există un crux fezabil jos, 3 mişcări şi cruxul cel greu care are doar 5 mişcări după care teoretic nu ar trebui să mai fie probleme. E un traseu greu, foarte greu ca mişcări, dar nu imposibil. A devenit automat următorul proiect pentru mine, întrucât pe lângă faptul că e natural 100%, este şi într-un loc superb, complet retras de balamucul uzual din Cheile Bicazului. E superb dar după aceste prime şedinţe nu i-am găsit soluţia optimă.

Joi seara plec spre marea mea iubire, Rarăul, să mă dau pe traseele mai tari care le-am bătut acum 4 ani dar n-am avut timp să le încerc vreodată... Sper să fie şi vreme bună.

28

Kobe = Kobe + 1

Nimic nou în rest, îmbătrânesc. Un nou motiv de lamentare şi destrăbălare. În rest, mergem înainte!

La măcel

Am zis săptămâna trecută că iau o pauză cu "Insomnia" şi mă dau pe ceva mai "uşor". Mi-am găsit însă naşul, intitulat "Omida Veselă", în Şugău. Un 7c+ relativ scurt şi la obiect, natural 100% dar tăios ca naiba în crux.

Am dat 7 încercări în două zile şi în afara faptului că mi-am vandalizat mâinile şi că de fiecare dată deşi reuşeam să fac mişcarea din crux, respectiv să dau magnifica palmă pe scursa de la final - nu am reuşit să ies din pas şi să mă duc spre top! Până acolo, totul era perfect legat. Frustrant, nervi maximi, sânge, unghii rupte, tot tacâmul.



Colegi de suferinţă Ciprian şi Kojak, ultimul care reuşise acum un an să îl facă iar acum nu-i mai ieşea pasul nici să-l tai. Atât de mare devenise nervozitatea, încât am ajuns la a apela la ultima soluţie marca "Kojak & Kobe" (verificată în timp), adică dacă vezi că nu ies mişcările fluent sau ceva te taie la mână, te apuci să sari asigurări ca să meargă mai repede procesul, atâta timp cât nu e risc major de lovit solul.

Traseul are 9 bucle cu tot cu top. După 3 încercări se punctau buclele 2, 3, 5, 6, 7, 9 iar la finalul zilei ajunsesem la frumoasa performanţă de a asigura 3, 5, 6, 9 deşi era crux greu în primele 2 asigurări iar între buclele 5-8 se desfăşura cruxul! Şi nici aşa nu a fost să fie, pur şi simplu durea prea tare.

Agonie, nervi, hai acasă! Traseul e frumos totuşi, dar mă face, mă face, mă face... la degete. Nu la fizic, nu la creier, ci la degete!

Mă bate un gând să îi fac o vizită în cursul săptămânii, căci weekend-ul e blocat. Momentan mă recuperez cu cremă de gălbenele.