Ca Pasărea Phoenix

Ignorând sfatul medicului care recomanda 14 zile de spitalizare la infecţioase, am dat search pe Google şi am descoperit tratamentul care se face în ţările unde curge apă caldă non stop: Aciclovir pastile. Dacă alt doctor mi-a recomandat să iau o pastilă la 8 ore, eu am luat cum scria acolo 2 la 5 ore timp de 5 zile, combinat cu doze mari de Vitamina C şi Betacaroten şi iată că după 8 zile de arest la domiciliu sunt din nou liber.

După un prim antrenament la panou, am descoperit că efectele bolii nu sunt chiar aşa de mari şi că recuperarea va fi destul de rapidă. Oricum, am fost băftos, sunt mai mult decat sigur că am avut o formă mai uşoară a bolii combinată cu faptul că de obicei sunt destul de rezistent la atacurile bacteriologice :)

Oricum, statul în casă a fost un pas greu pentru mine, m-am simţit legat de mâini şi de picioare, ca tigrul în cuşcă. E greu când eşti bolnav şi de aceea teoria cu "sănătatea mai presus de toate" rămâne în picioare.

Între timp nu s-a întâmplat nimic spectaculos prin zonă, atât doar că m-am amuzat de recentul concurs organizat de FRAE la Tamina, unde departajările la proba la vedere s-au făcut după bucla punctată şi nu după priza ţinută. Reinventaţi roata domnilor că sigur o să iasă pătrată!

Aştept weekend-ul.

Răpus de bolile copilăriei

E amuzant pentru unii, dureros pentru mine, dar la vârsta de 28 de ani m-am pricopsit cu una din cele mai splendide boli ale copilăriei, pe care am ratat-o la vremea respectivă: vărsat de vânt sau varicelă (denumirea ştiinţifică). În plin sezon mă văd retras pe bară, la carantină, în casă.

Exact ca tigrul în cuşcă, la fel mă învârt şi eu pe aici, supărat şi abătut. Singurul aliat, pisica, care se bucură nespus de mult că stau şi mă joc foarte mult cu ea. Azi e a 4-a zi şi începe să tindă spre stabilitate, din fericire s-ar părea că am o formă uşoară a bolii - asta fiind singura bucurie pe care o pot enunţa momentan. E destul de gravă boala la adulţi dar totuşi sper să scap cât mai repede posibil de ea deoarece mă ţine blocat minim o săptămână, poate chiar mai mult.

Weekend-ul e ratat, aveam plan la "Eutanasia" în Bicaz, dar se pare că traseul trebuie să mai aştepte puţin. Nici să mă antrenez nu pot şi mă disperă faptul că trebuie să iau pauză forţată. În lipsă de alte activităţi am încercat să mă îngrop în muncă iar nopţile în mare parte le petrec la televizor. Cam prost cu dormitul, dar la un moment dat tot reuşesc să mă odihnesc puţin câte puţin.

Am nevoie neapărat de ceva pregătire fizică înainte de concursul din Rarău deci hai cu Doamne ajută să treacă porcăria asta mai repede!

O nouă competiţie se apropie: RCO 2007

În perioada 7-9 septembrie va avea loc a V-a ediţie a concursului de escalada sportivă Rarău Climbing Open, cu un nou regulament şi un număr mai mare de trasee. Aceeaşi trataţie din anii trecuţi va avea loc în zona refugiului Salvamont, lângă Cabana Pastorală.

Cele 22 de trasee sunt foarte variate atât ca tehnică cât şi ca grad. Premii vor primi primii 6 de la avansaţi, primii 4 de la începători-medii, primii 4 juniori şi cât mai multe fete. Oricum, toată lumea va pleca cu ceva de la acest eveniment.

Nu este taxă de participare. Organizatorii vă aşteaptă în număr cât mai mare.

Regulament:

Categoriile la care se fac înscrieri sunt în număr de patru:

• băieţi – avansaţi;
• băieţi – începători - medii;
• fete;
• juniori.

Pentru fete, juniori şi băieţi – începători - medii traseele din cadrul concursului Rarău Climbing Open sunt evaluate la 100 puncte fiecare, iar in urma parcurgerii lor, cele 100 de puncte se împart la numarul de persoane care au parcurs traseul rotpunkt.

Pentru categoria băieţi – avansaţi, pe lângă această regulă, traseele sunt clasificate si pe paliere de dificultate de culori diferite, astfel:

• între gradul 8(7a) – 9-(7b+), culoarea va fi galben;
• peste gradul 9-/9(7b+/7c) culoarea va fi roşu.

Cei înscrişi la categoria băieţi – avansaţi vor căţăra doar traseele din cadrul palierelor, iar cei înscrişi la categoria băieţi – începători - medii vor căţăra traseele propuse până în gradul 8-/8(6c+/7a) inclusiv. Categoriile fete şi juniori au dreptul de a căţăra toate traseele din cadrul concursului.

La categoria băieţi – avansaţi câştigător va fi cel care va avea punctajul cel mai mare de culoare roşie. În caz de egalitate, diferenţa se va face după punctele galbene. La celelalte categorii, câştigător va fi cel care va avea punctaj mai mare în urma efectuării calculelor.

Pentru fiecare categorie punctajul se face separat. Dacă după calcularea punctelor încă mai există cazuri de egalitate pentru primele locuri, departajarea se va face în superfinală pe un traseu nou la prima vedere (on-sight). Lucru valabil la loate categoriile.

Parcurgerea în top-rope (manşă) a rutei nu este permisă nici măcar pentru studiul rutei. Se vor admite excepţii de la această regulă numai în cazurile speciale (copii,etc.) Fiecare concurent va primi o fişă individuală care va conţine lista traseelor incluse în concurs. Fişa va fi completată de către arbitri în momentul în care se va realiza o nouă reuşită.

Concurenţilor li se admite un număr nelimitat de încercări până la soluţionarea rutei. În cazul în care există mai mulţi concurenţi care doresc să lucreze la aceeaşi rută, fiecare va beneficia de încercări succesive de maxim 20 minute sau se va cădea de comun acord între participanţi asupra intervalelor de parcurgere. În cazul în care există divergenţe, decizia finală asupra timpului de parcurgere aparţine arbitrului.

Concurenţii se vor fila reciproc în cadrul parcurgerii traseelor. Este foarte recomandabil lucrul în echipă între concurenţi. În cazurile speciale, concurentul poate solicita un filator din partea organizatorilor.

Pentru a participa în cadrul competiţiei, concurenţii trebuie să se prezinte cu echipamentul personal (coardă, asigurări, etc.). Traseele de concurs vor fi preechipate cu bucle de asigurare de către organizatori.

Concurenţii trebuie să asigure toate protecţiile (ancorele) întâlnite pe traseu. Accidentele datorate neasigurării unui punct intermediar şi implicit a creşterii distanţei de cădere sau expunere la impact intră în responsabilitatea concurentului. Organizatorii au dreptul de a întrerupe o ascensiune în momentul în care constată o încălcare gravă a regulilor de securitate.

Asigurarea top-ului este obligatorie pentru contorizarea traseului în fişa de concurs.

Organizatorii pot interzice participarea căţărătorilor echipaţi necorespunzător sau care prin modalitatea de căţărare pun în pericol securitatea personală sau a celor din jur.

Inscrierea concurentilor se poate face pe toata perioada concursului.

Ora de închidere a zilelor de concurs se hotărăşte de comun acord cu căţărătorii, excepţie face ziua a III-a.

Persoanele sub 18 ani nu pot participa la concurs decât cu acordul legal al tutorelui.

Pentru evitarea la maximum a riscurilor neprevăzute recomandăm purtarea căştii de protecţie atât de concurent cât şi de filator.

Eventualele neînţelegeri vor fi soluţionate pe loc de comisia de coordonare a concursului.

Amenajatorii traseelor pot participa la concurs dar rezultatele lor vor fi centralizate într-un clasament separat faţă de oficial. Componenţa echipelor de amenajare va fi făcută public la începutul concursului.

Prin semnarea fişei de înscriere concurentul acceptă acest regulament fără drept de apel.

Program de desfăşurare
RARĂU CLIMBING OPEN
7 – 9 septembrie 2007

Vineri (7 septembrie)
orele 9:30 Rarău Climbing Open

Sâmbătă (8 septembrie)
orele 9:30 Rarău Climbing Open

Duminică (9 septembrie)
orele 9:30 – 14:00 Rarău Climbing Open
orele 15:30 Festivitate de premiere

Ora la care se termină concursul este ora la care ultimul concurent părăseşte poligonul, dar nu mai târziu de orele 20:00. Pot surveni modificări de ultimă oră cauzate de diferiţi factori. Organizatorii vă vor anunţa in timp util.

Forada, Spain

În sfârşit scriu despre căţărare, respectiv cele 8 zile petrecute special pentru acest lucru. După cum am mai spus, partenerul meu pentru aceste zile de cocoţ a fost Mardare (Viorel Amzăroiu), cu care am avut deosebita plăcere de a petrece nişte momente foarte frumoase la Forada, o zonă de escaladă situată la aproximativ 60 km de Alicante. Forada este împărţită în 5 sectoare, din care unul este cel mai renumit, numit Superheroes. Noi am năvălit din prima acolo, căci în zona respectivă se găseau traseele cele mai renumite şi cele mai grele.

Nu insist pe aspectele legate de localizarea şi accesul spre faleză, noi ne-am descurcat destul de bine cu informaţiile disponibile pe internet şi cu faptul că până şi drumurile pietruite erau cartate pe hărţile GPS-ului meu. Dacă sunt doritori însă, am să detaliez într-un post ulterior sau mă puteţi contacta pe adresa de mail personală.

Sincer să spun, am ajuns destul de timorat în zonă datorită aspectelor pe care le auzisem de la alţi căţărători care colindaseră Spania. Mă aşteptam deci la grade mult mai dure faţă de România, trasee mult mai dificile sau mai greu de citit. Pentru a avea rezultate cât mai bune, am decis să ne dăm în sistemul 2 cu 1, adică 2 zile la perete cu una pauză, chestie care a funcţionat perfect.



Primele două zile au fost destul de grele pentru mine întrucât nu am reuşit să fac nimic. Totul era extraordinar de clar (din cauza traficului intens, prizele sunt foarte magneziate şi vizibile), puteam să leg decât anumite secţiuni din trasee, dar nu totul. Deşi situaţia nu îmi convenea deloc, am fost conştient că nu gradele sunt problema ci natura traseelor, bazate aproape exclusiv pe anduranţă sau rezistenţă. În locurile unde erau cruxurile, de exemplu pe feţe surplombante, nu aveam probleme în a rezolva paşii dar să fac toată secţiunea pornind de jos părea ceva foarte greu. Şi totuşi, nu am abandonat, am căţărat cât mai mult ca să mă obişnuiesc cu noul stil iar rezultatele s-au văzut în a treia zi de căţărare când traseele în care mă chinuisem au ieşit la prima încercare a zilei, cu buclele pe mine.



Los patos de la Moncloa (7b+)

Mardare s-a simţit mult mai bine fiind mai apropiat de acest gen şi a trecut destul de repede să lucreze la un 8a numit "Tundra" un traseu de aproximativ 30 de metri care cuprindea multiple pasaje de rezistenţă întrerupte de locuri de odihnă. Eu am continuat şi în a patra zi cu acomodarea în zonă şi la finalul acestor două şedinţe aveam deja parcurse un 7a+, un 7b şi un 7b+.



Escalibur, un 8a superb dar cu big runouts :) Data viitoare...

În următoarele zile, organismul a răspuns perfect şi deja căţăratul mergea mai bine. Singura chestie care mă incomoda este că nu era în acel sector nici un traseu cotat 7c iar 7c+ era unul singur, cu pas de bloc pe tavan. Durerea cea mai mare a fost cu Escalibur, un traseu care mi-aş fi dorit foarte mult să îl am proiect dar mă depăşea ca stil de lucru. Un superb 8a care conţinea un crux pe riglete vii şi bidoit, în total 14 mişcări (pe care le-am identificat când un căţărător local a parcurs traseul) între două bucle situate la o distanţă de aproximativ 5 metri una de alta. După câteva încercări eşuate, mi-am dat seama că soluţia era una, ori faci pasul până sus şi gata ori nu. Şi a fost nu, pentru că nu puteam să îmi fac planul cum doream, respectiv să îmi marchez prizele de picior şi să curăţ prizele de mână. Am regretat că nu aveam un clipstick, dar data viitoare am sa fiu mai pregătit. Mi s-a părut foarte dificil să accept acele prize meclemite (spaniolii nu prea dau cu periuţa pe prize iar în sectorul Superheroes nu plouă niciodată, dar umezeală se formează în special după ploaie sau în dimineţile ceţoase).



Mardare, încercarea finală din "Tundra" (8a)

În ziua a 6-a, Mardare ajunge în sfârşit în topul lui "Tundra", un traseu pe care şi l-a dorit foarte mult dar a şi muncit pe măsură pentru el. În ziua a 7-a, lovit de inspiraţie, fac o plimare până la următorul sector şi dau de paradisul meu: feţe surplombante. Profit şi pun buclele pe "El ultimo mohicano" (7c), traseu superb în genul celor din Bicaz pe care îl parcurg de fapt în ultima zi. Tot în ultima zi reuşesc un 2nd go pe un 7b+ în dreapta de 7c şi totul se încheie aici.

Rezultate finale: un 7c, trei 7b+, un 7b, un 7a+, 2x6c la vedere. Mardare a ridicat ştacheta sus pentru echipa noastră, reuşind aceleaşi trasee ca şi mine la care se mai adaugă un 8a şi încă un 7b+. Echitabil, din punctul meu de vedere.



Los patos de la Moncloa (7b+), cruxul

Ca de obicei, când eşti în final motivat şi adaptat la zona respectivă, trebuie să de întorci. Concluzia finală: zona merită foarte mult chiar şi să vii să lucrezi la un proiect iar gradele sunt ok din punctul meu de vedere. Există mici diferenţe normale, dar dacă la traseele de faţă surplombantă nu am simţit nici o diferenţă faţă de stilul din Bicaz, la restul e vorba doar de un efort specific cu care corpul trebuie acomodat. Deci, nu e de speriat, iar cel mai bun exemplu poate fi dat de următorul: la unul din 7b+ urile pe care le-am parcurs, cu o zi înainte erau vreo 4 căţărători lucrau la el. Toţi aveau probleme mari în partea superioară unde era cruxul pe faţă uşor surplombantă dar defilau până acolo prin partea de surplombă. La mine a fost exact invers, efort mai mult decât necesar în partea de jos şi evoluţie relativ fermă fără mari probleme în zona de crux. De fapt când am reuşit să ajung legat până în zona de crux, am făcut şi traseul, preludiul era problema :)

Cam asta a fost, păcat că s-a terminat repede. M-am întors înapoi în fabuloasa noastră ţară unde unii iau amendă că fumează în toaleta din avion sau că vor să se pişe pe pistă după aterizare (!), unde tot românul posesor de Logan sau cine ştie ce maşină mai spălată trebuie să meargă cu farurile de ceaţă aprinse, unde oamenii se bat pentru un loc de parcare la Otopeni, etc. Adică nimic nou, din păcate, dar nu ştiu cum de s-au potrivit toate aceste evenimente atât de prost încât am trăit cel mai mare şoc la întoarcerea în ţară, de când tot colind Europa. Conştient însă că mă voi reobişnui cu tot.

Am să revin mai mult ca sigur în Spania, dar nu ştiu dacă am să mai ajung pe la Forada. Următoarele destinaţii ar fi Rodellar, Siurana sau Palma de Mallorca, dar până acolo mai este.

Din nou, acasă, pregătit pentru concursul din Rarău şi proiectele din Bicaz.

Terra Mitica

M-am întors acasa, după 2 săptămâni de vis. Deşi mulţi ar vrea să ştie cum a mers cu cocoţul, mai aveţi răbdare pentru că trebuie să povestesc cum s-a împlinit unul din cele mai mari vise din copilăria mea: am fost la un parc de distracţii!



Terra Mitica noaptea (expunere 8 secunde)

Şi nu la oricare parc ci la Terra Mitica, unul din cele mai importante din Europa, care conţine un număr impresionant de distracţii tari unde rişti să îţi expui stomacul după fiecare evoluţie. Tare frate, foarte tare, n-am cuvinte! M-am dat în absolut toate senţatiile tari prezente acolo, culminând cu un inverted roller coaster fenomenal.



Parcul este fantastic de mare, practic o afacere pe roate. Sunt multiple locuri unde poţi să te dai, în funcţie de vârstă, handicap, bulan, etc. Carusele, trenuleţe, maşinuţe, o sală imensă de jocuri Nintendo, restaurante de toate genurile. Noi am petrecut fix o zi în parc şi ne-am dat cam în jumătate din atracţii, însă le-am ales doar pe cele mai tari. Preturile sunt pe măsură, dar merită.



Pentru că o imagine valorează 1.000 de cuvinte, închei cu câte un film de la cele mai tari 5 distracţii de la Terra Mitica (după opinia mea) şi cu câteva explicaţii tehnice ca să înţelegeţi prin ce-am trecut. Menţionez că Monster Collosus, cel mai mare roller coaster din lemn din Europa, era din păcate închis pentru reparaţii...

Triton's Fury

2 căderi cu barca la un unghi de 60 de grade şi o viteză de aproximativ 50 km la oră. Udeală maximă, senzaţia pe măsură.



SynKope

Imaginează-ţi un disc cu diamentrul de 35 de metri, pe care stau 36 de oameni. Acest disc pendulează cu viteza de 90 de km la oră la un unghi de 120 de grade, mişcare combinată şi cu o rotaţie discontinuă în jurul axei.



Inferno

Scurt şi la obiect, răsturnări bruşte de situaţie la 60 de km la oră. Mişcări de rotaţie în jurul axei obligatorii, determinate de schimbările bruşte de direcţie. E considerată ultima atracţie la Terra Mitica.



The Flight of Phoenix

Ţi-ai imaginat vreodată cum e să cazi o lungime de coardă? Cădere liberă de 54 de metri cu frânare progresivă în ultimii 10 metri. Determină o acceleraţie de 2G la frânare şi un scurt moment de impoderabilitate la declanşarea căderii.



Tizona

Piesa de rezistenţă a parcului, un inverted roller coaster, adică cu şina deasupra capului. Efectul asupra psihicului este fantastic, pe de o parte din prisma faptului că nu îţi dai seama încotro o ia (şina e deasupra şi nu o vezi) şi în plus prin sentimentul că pari a lovi pământul în anumite momente. Viteza maximă atinsă este de 96 km la oră. Are multiple răsturnări la 360 de grade iar cruxul e o triplă răsucire la 360 de grade în forma unui tirbuşon. Scaunele au 3 centuri de siguranţă şi guler cervical de protecţie pentru a nu îţi rupe gâtul la răsuciri. Determină acceleraţii multiple de 1.5G în momentele de răsucire şi este pur şi simplu BESTIAL.



Iată şi o filmare din "interior", eu nu m-am riscat să îmi scap aparatul :)



Mi s-a îndeplinit în sfârşit, un vis :)

Primele zile în Alicante

Ca de obicei am plecat cu nervi de acasă, pentru că oricât timp ai avea la dispoziţie tot se întâmplă să uiţi ceva. Nervii au continuat în aeroport unde avionul de Bucureşti a avut întârziere 2 ore, dar m-am mai calmat cu gândul că nu aveam legătură spre Valencia în aceeaşi zi.

Din Otopeni ne-a recuperat Mardare, iar prima zi am petrecut-o cu multa bere, mâncare, discuţii despre fotbal, căţărare şi alte nimicuri de-ale noastre. Dimineaţa trezirea la ora 3 şi decolarea, în acelaşi avion care îl transporta pe Sorinel Copilul de Aur, unul din marii noştri manelişti. N-am luat autografe, dar a fost interesant :)



Alicante

Lucrurile s-au legat brici mai departe. Am preluat maşina rezervată (326 EUR pentru 15 zile, un Ford Focus diesel) de la compania de rent a car Centauro, am dat goană pe autostradă până în Alicante (din păcate Fordul m-a cam dezamăgit, nu se compară cu Renaultul meu, deşi e mai scump), am nimerit hotelul foarte rapid graţie GPS-ului, ne-am cazat şi am luat prima masă. Hotelul (Complejo Mont Royal) are fix 1 stea, dar condiţii comparabile cu ce e pe la noi la 3 stele.



Gustos, noroc că nu mişcă

Evident, de a doua zi am făcut primele incursiuni spre Forada, zona în care vom căţăra în aceste 2 săptămâni iar primele zile le-am folosit pentru a ne intra în mână cu genul de căţărare din părţile astea, care implică multă rezistenţă sau anduranţă pe lungimi destul de mari ale traseelor. Coarda de 70 metri e un bun prieten.



Forada, sector Super Heroes, sus în top e un căţărător...

Plecat relativ speriat din ţară căci auzisem multe poveşti despre gradele de pe aici, m-am calmat după câteva zile de căţărat căci organismul a început să se acomodeze brusc cu cerinţele impuse de natura peretelui. Dacă în primele 2 zile nu puteam decât să fac mişcări din trasee relativ uşoare, din a 3-a zi am început să le leg, chiar cu buclele pe mine. Astfel, am reuşit în această perioadă de acomodare 3 trasee cu dificultăţi între 7a+ şi 7b+, trasee considerate celebre în zonă fiind şi foarte frecventate (şi evident, lustruite). Mardare s-a acomodat şi mai rapid decât mine şi deja s-a apucat să lucreze la un traseu mai tare, chestie pe care intenţionez să o încep şi eu de mâine. În general, toate traseele sunt la priză mare sau medie şi extraordinar de clare. Trebuie doar să poţi, iar dacă te duce fizicul poţi face grade foarte mari la vedere.

În prima zi de pauză am ajuns la Aqualandia, unul din cele mai mari parcuri de distracţie în mediu acvatic din Europa. Ne-am făcut de cap acolo rău de tot, respectiv ne-am dat pe toate toboganele posibile şi imposibile, până ni s-au învineţit fundurile. Evident, am înghiţit litri de apă la unele aterizări care sunt foarte brutale, dar amuzante. Extraordinare sunt toboganele mari, unde la unele eşti aproape de o cădere liberă, parcurgând mai mult de 50 de metri într-o super viteză. Frumos, merită cei 24 EUR pe care îi laşi la intrare.



Faimoasele tobogane de la AquaLandia



Aterizarea la unul din toboganele "uşoare"



Mardare & Kobe la AquaLandia, toboganul cel mai înalt

Cam asta e, până acum, sper să mai apuc să mai scriu odată pînă plec. Am internet în cameră, dar cine are timp de el cu atâtea chestii de făcut aici?

Să nu uit, spanioloaicele sunt în general cu curul mare, dar unele sunt bune rău.