Bicăjel, reacomodare, baie forţată, pieton

Prima ieşire în Bicăjel la dry tooling a avut pentru mine şi Ciprian mai mult un caracter informativ, de dezmorţire şi acomodare. Pasul cel mai greu a fost de fapt trecerea râului, al cărui debit sporit a acoperit toţi bolovanii pe care îi foloseam de obicei la traversare, aşa că singura soluţie a fost direct prin apă. Vremea a fost nesperat de caldă spre deosebire de săptămânile trecute, vrând parcă să ne facă în ciudă că am renunţat la escaladă. Cald la soare, rece la umbră (6 grade).

Nu ne-am căţărat decât 3 ore, repetând de mai multe ori rute mai uşoare pentru a reobişnui corpul cu tipul de efort specific şi pentru a recăpăta încredere în scule. Nimic special, dar se vede că anumite grupe de muşchi protestează puţin la debutul de sezon, în special în zona spatelui.

După acest prim antrenament de acomodare, ne-am dus să inspectăm defileul în căutare de noi sectoare, cu scopul de a amenaja alte rute. Având ca ţintă principală doar identificarea posibilelor lini tari, am ajuns la concluzia că mai există un singur loc cu potenţial bun - peste drum de prima cascadă. La o scurtă analiză ochiometrică, am identificat 4 linii posibile, din care 3 au anvergură mare în surpombă iar plasamentele nu par a fi foarte ferme. Unghiul surplombei e mai mic faţă de cel din sectorul amenajat anul trecut ("Dance for Life" şi "Enter the Dragon" depăşesc 45 de grade faţă de verticală) dar lungimea pasajelor surplombante e mult mai mare şi per total anvergura faţă de sol o depăşeşte pe cea din prima faleză.

Mulţumiţi la prima vedere mai ales din cauza faptului că am descoperit şi o modalitate rapidă şi relativ sigură de acces la partea superioară a falezei, aspect care ne va reduce mult din efortul iniţial al lucrărilor de amenajare, am decis să ne retragem în Lacu Roşu pentru o cafea. Pe drum am văzut şi câteva locuri posibile de bivuac, căci e imposibil să dormi pe malul râului din cauza zgomotului puternic făcut de cascadă.

Deşi anul trecut scăpasem de orice udeală, m-am ars rău de tot la întoarcere când am căzut de pe un buştean la o traversare şi implicit m-am udat beton de la mijloc în jos. Am zis că sunt norocos că am păţit-o la întoarcere, dar am comis-o şi mai bine la ultima trecere când am reuşit să îmi arunc bocancii drept în apă. Morala: o pereche de încălţări de rezervă în porbagaj, obligatoriu.

Finalul zilei mi-a adus o scurta dar eficientă întâlnire cu Poliţia Rutieră din judeţul Neamţ, moment în care am aflat că sunt pieton 30 de zile începând cu 12 noiembrie, pentru depăşire pe linie continuă. La care se adaugă o cotizaţie de 156 RON pentru bunăstarea serviciilor publice locale. Nasol moment dar totuşi în continuare n-aş merge cu 30 la ora după un camion obosit ce scoate fum prin toate încheieturile.

Planurile mele sunt astfel date complet peste cap în acest moment, dar măcar sunt mulţumit că nu am mai luat amendă şi pentru nerespectarea organelor de control care s-au cam bulversat când, la predarea actelor şi a procesului verbal, m-au văzut coborând din maşină doar în şosete. Căci bocancii erau pe post de acvariu.

Gânduri la final sau început de sezon

Din punctul meu de vedere, sezonul de escaladă s-a terminat. Plouă, în alte zone ninge, vremea e din ce în ce mai rece şi din acest moment nu se mai poate vorbi de confort termic ci doar de chin. S-au dus vremurile în care trăgeam de mine şi la 2 grade, pur şi simplu nu mai merită iar riscul de leziuni musculare sau la nivelul tendoanelor creşte periculos. Sunt în ultima săptămână de antrenamente pe plastic, dar mai mult mă dau din plăcere decât cu un scop bine de finit.

A fost un an bun din punctul meu de vedere, chiar dacă nu am reuşit să ating tot ce am propus, în special proiectul principal numit "Insomnia". Dar ţinând cont că am fost destul de aproape, stau liniştit şi sper că în viitorul sezon voi parcurge şi această rută. Rezumatul rutelor noi parcurse (de la 7a în sus, nu contorizez repetările) este destul de scurt şi la obiect:

7a - 1 traseu
7b - 2 trasee
7b+ - 4 trasee
7c - 4 trasee
7c+ - 1 traseu
8a - 1 traseu

Per ansamblu, un plus faţă de anul precedent îl constituie numărul ridicat de trasee de la 7b+ în sus plus faptul că numărul de încercări la trasee grele s-a redus puternic, reuşind anul acesta 7c din 2nd go sau 3rd go. Majoritatea rutelor au fost parcurse ori în Cheile Bicazului, ori în Spania (Forada).

Sezonul de dry tooling începe deci, urmează o lună de pregătire fizică intensă şi de reacomodare cu sculele, planul iniţial fiind eliberarea celor 2 rute din Bicăjel care au rămas neparcurse. Un alt target destul de dificil din punct de vedere fizic ar fi parcurgerea tuturor celor 8 trasee din zonă într-o zi, rămâne de văzut daca se poate sau nu. În plus, cred că voi mai amenaja cu Ciprian încă vreo 2-3 trasee dificile (poate un sector nou) iar targetul final rămâne parcurgerea unui traseu dificil într-o zonă confirmată (Austria sau Franţa).

Jacuzzi pe Mont Blanc

În epoca în care unii încă se mai amăgesc cu pseudo performanţe cum ar fi ascensiunea vârfului Mont Blanc pe ruta clasică, considerând acest lucru drept a fi un element valoros din palmares, unii au ajuns să facă baie pe vârf într-o piscină gonflabilă!

20 de persoane, 3 arzătoare cu propan, 5 butelii de combustibil :)

http://www.jaccuzzi.ch/les-jacc/63/63.htm

Imaginile vorbesc de la sine.

11 ani

Ca în fiecare an, pe 17 octombrie, sărbătoresc de unul singur un nou an de căţărare. Ajuns acum la cota 11, prietenii mă mai întreabă cum de ţin minte data. O reţin perfect şi n-am să o uit niciodată, acea zi în care am schimbat total macazul şi mi-am ales o activitate ce m-a schimbat mult ca om şi mod de viaţă.

Singurul regret este că nu reuşesc să celebrez ziua la munte, deşi îmi propun acest lucru de ceva timp. Probabil miracolul se va întâmpla peste 3 ani, când data se va nimeri în weekend.

Mergem înainte.

Ţeapă de toamnă

Obişnuit cu ieşirile la o zi, ca în fiecare săptămână, am ajuns sâmbătă iar în Chei. Cu Petro şi cu un băiat pe care l-am cunoscut la panou, Ciprian din Bacău. Dar de data asta lucrurile nu păreau prea bune, căci temperatura era destul de redusă şi riscul de ploaie cam mare. După o tură scurtă prin Chei pentru a vizualiza ce e uscat şi ce nu, posibilităţile s-au restrâns la doar câteva trasee. Nefiind nici groaznic de disperat după vreo super realizare, am zis să continui seria de reglări de conturi cu "Freestyler".

Frigul m-a obligat însă la o încălzire mai accentuată, chestie care mi-a mâncat o oră şi jumătate, timp preţios pe care după aia l-am regretat. Pentru că exact după ce am echipat proiectul şi m-am apucat să beau un RedBull, a început ploaia. Şi s-a făcut atât de frig încât am decis să o radem spre casă.

Dar nu înainte... de a recupera buclele în timpul vâjgăului, noroc că sunt băiat prevăzător şi nu trag niciodată sfoara din perete decât înainte de a da o nouă încercare. Evident, m-am enervat şi bosumflat, başca că spre seară a început să se instaleze regulametar şi o uşoară răceală. Lucru normal de altfel, după o ploaie suportată la 4 grade.

Mai sper la o uşoară revenire a vremii dar dacă nu se mai întâmplă nimic notabil, de la 1 noiembrie, încep să ascut lamele la pioleţi.

Take a Break

După o săptămână obositoare şi aglomerată şi având doar o zi la dispoziţie pentru cocoţ, am fost foarte dezamăgit de ploaia care începuse vineri seara şi care nu mai contenea să se oprească a doua zi dimineaţa. Cu Petro (filator şef) şi cu Ionuţ (fotograf şef), am decis totuşi să ne pornim spre Chei, măcar pentru o plimbare.



La destinaţie cam 90% din pereţi erau uzi iar ploaia bătea în reprize întrerupte de soare. Frustrant. Mai rece ca data trecută, umezeală mai multă, vreme mohorâtă. Conform tradiţiei, am mers în zona surplombantă Gâtul Iadului, decis de data aceasta să mai tai un traseu de pe lista cu restanţe: Take a Break (7c).



Pentru prima oară de când intru în acest traseu, am avut plăcerea de a-l găsi 100% uscat şi fără infiltraţii, deşi în spatele meu curgea potopul din ceruri. Fără a sta prea mult la discuţii, am echipat/curăţat traseul şi i-am tras şutul câştigător, rememorând în top momentul penibil din primăvară când căzusem din acelaşi loc înainte de a asigura ultima buclă. Un 7c dur din punctul meu de vedere dar nu imposibil, ţinând cont că are şi o reuşită feminină în acest an.



Un traseu "de referinţă" din Bicaz, pe care probabil voi mai avea plăcerea să îl tatonez cu ocazia altei zile ploioase, în condiţiile în care se poate face şi "reloaded", fără cele două prize de picior săpate din pas (7c+/8a). O altă rută superbă în zonă este "Take a Nap", chiar lângă "Take a Break", dar păcat că e foarte murdară şi uneori prezintă infiltraţii. I-am dat şi acestui traseu un şut, dar mai mult am dat cu periuţa prin el pentru a face curăţenie. Oricum, merită şi e mult mai tehnic faţă de vecinul lui, deşi e mai ieftin la cotaţie.

Ziua s-a încheiat cu ciorbă de burtă, şniţel de pui pane cu cartofi fierţi şi bere fără alcool. Sunt în continuare bolnav după stâncă şi scârbit de plastic.

Nova

Weekend-urile mele s-au restrâns la o zi de căţărat, în mare parte datorită programului destul de încărcat dar şi a oboselii. Simt nevoie să dorm sănătos duminica, aşa că am alocat doar ziua de sâmbătă pentru căţărare. Fără plan special, am avut plăcerea de a găsi o vreme foarte frumoasă în chei şi o temperatură optimă pentru căţărat (15 grade la umbră).

Împreună cu Ciprian, am ales să ne dăm pe Nova (7c), la faleza K2. Proiectul lui Ciprian era ud iar eu nu sunt motivat 100% să mă dau din nou pe "Insomnia". Nu ştiu ce aştept dar probabil am nevoie de Kojac, omul care mi-a fost alături la unele din cele mai grele proiecte pe care le-am executat şi care are acelaşi ţel ca şi mine pentru 2007 dar în varianta "reloaded".

Mai încercasem "Nova" anul trecut exact în ziua în care reuşisem "Painkiller" şi cu altă ocazie, când m-a prins ploaia. În ambele tentative nu înţelesesem mare lucru şi acum mă simţeam că am plecat la drum ca şi cum nimic nu se întâmplase, deşi îmi aduceam aminte unele prize sau secvenţe (am o bună memorie vizuală). Ciprian a pus buclele şi la prima intrare am avut răbdarea de a face cel mai bun plan posibil (în viziunea mea), lucru care s-a fructificat la următoarea încercare când am legat traseul. Un 7c frumos, de picior şi în plus un traseu care îţi verifică bunul simţ întrucât ai posibilitatea de a-ţi uşura enorm cruxul cu două prize săpate din Supernova. Fără alea deci, aviz amatorilor!

Cam atât. Am dat buful şi am plecat spre casă, mai mult nici nu aveam nevoie. Mulţumit de traseu, de faptul că m-am putut concentra la maximum şi de vremea superbă de afară. Sâmbătă voi fi iar in chei doar pentru o zi întrucât duminică mă paşte o nuntă. Antrenamentele merg prost, motivaţie zero pentru plastic.