50 de mutări

Am repoziţionat câteva prize pe panou şi am reuşit să definesc acea temă de 50 de mutări pe care o menţionasem în postul anterior. E destul de bine structurată, pentru că are mişcări sensibile la început şi se termină cu mişcări clare dar pe picioare mai proaste. Am reuşit să o leg la a 3-a încercare, dar efortul a fost foarte mare, mult mai mare decât mă aşteptam în primă fază.

În sens invers încă nu am încercat-o dar am să testez problema joi la ultimul antrenament din această săptămână. E clar însă că va fi şi mai nasol pentru că mişcările cele mai sensibile vor fi la final, asta corelat cu faptul că la coborâre efortul pe braţ e mult mai mare. În total (dus-întors) ar fi 100 de mutări, întrebarea este dacă e plauzibil acest "proiect" de anduranţă?

Temperatura la panou scade treptat în funcţie de cea de afară, fiind doar o diferenţă de câteva grade. Avantajul este că te obişnuieşti cu efortul în condiţii de frig (cât mai apropiat de condiţiile naturale), dezavantajul e că te încălzeşti mult mai greu, de fapt din ce in ce mai greu.

Vineri zbor din Iaşi în Bucureşti, din Bucureşti în Londra, din Londra în Manchester. Urmează o pauză nedorită de 5 zile, până miercuri.

Perioada de acumulare

A trecut cam o săptămână de antrenamente serioase, făcute după un program riguros stabilit care respectă următorul ritm: două zile de efort, o zi pauză, două zile de efort, două zile pauză. Ce mă bucură cel mai mult e că organismul s-a acomodat aproape complet şi au dispărut durerile de la nivelul încheieturilor, care constituiau de obicei cel mai greu lucru de suportat.

Din cele două de zile de efort, una e bazată mai mult pe probleme tehnice de 8-12 mutări (cât mai grele posibil şi cu plasamente care necesită atenţie) iar cea de-a doua e dedicată exclusiv anduranţei şi rezistenţei. În zilele "tehnice" reuşesc să leg problemele parcurse de cele mai multe ori fără prize de picioare adiţionale, ceea ce mă solicită şi mai mult din punct de vedere fizic. Cu cât împing mai mult limita, cu atât mai greu de suportat sunt trântele dar reuşesc să păstrez un echilibru bun între risc şi accident iar urmările sunt minime. Oricum, nu tragi, nu câştigi.

Anduranţa creşte simţitor deci încă pot spune că sunt în perioada de "acumulare". Tema clasică de anduranţă a crescut de la 35 la 44 de mutări dar momentan pot să o leg doar în sens ascendent (de jos în sus). La revenire, în sens invers, mişcările sunt mult mai solicitante iar efortul e aproape dublu. Oricum, planul pentru finalul lui 2007 este o tema de 50 de mutări care ar trebui făcută dus întors, deci 100 de mişcări. Dacă reuşesc să ajunc la nivelul asta, mă declar pregătit pentru planurile acestui sezon. Dar până acolo, mai e de lucru.

Evident, neavând o viaţă exclusiv sportivă, lucrurile nu se leagă exact cum vreau eu şi mă aşteaptă o pauză forţată de vinerea viitoare până marţi (5 zile) când trebuie să plec iar până în UK cu treburi. 5 zile de pauză nu sunt exact lucrul pe care mi-l doresc în acest moment, dar sper ca efectul să fie minim.

Partener de antrenament constant nu am şi nici nu cred că voi avea. Luş vine când poate, fără să aibă o prezenţă constantă iar Ioana se mută în Bucureşti de mâine. Nu e o dramă, dar cu parteneri (chiar dacă nu au nivel similar) e mai animat antrenamentul.

De ieşit la stâncă nu ies şi nici nu cred că mai apuc luna asta. Deja s-a profilat primul concurs (Cupa CAR pe 15 decembrie la Buşteni) şi din fericire de pe 11 voi fi iar şofer. Până atunci, antrenamentul pe "plastic" e un lucru necesar, indiferent cum aş privi problema sau cum mi-aş aloca priorităţile (realizări sau rezultate competiţionale).

Panoul meu de dry pentru 2007/2008

Am finalizat panoul şi de marţi am început antrenamentele. Spre deosebire de anul trecut, am reuşit să pun toate cele 30 de prize concepute pentru dry, deşi câteva dintre ele nu sunt eficiente decât pe suprafeţe verticale. Totuşi, le-am învârtit, sucit şi montat pe toate, cele mai dificile fiind mai spre partea inferioară a panoului pentru a preveni accidentările. În plus, am mai adăugat şi prize de lemn, ajungând la un total de aproximativ 50 de bucăţi, ceea ce e ok momentan.







Buşteanul pe care îl luasem din drum anul trecut e acum de 4 ori mai uşor (s-a uscat) şi şi-a găsit locul în extremitatea dreaptă a panoului. Păcat că a început să se crape pe lung şi probabil în curând va trebui să îi găsesc un înlocuitor. Dar deocamdată, merge.



Recomodarea a fost dificilă, principala problemă fiind lipsa de încredere în plasamentele mai dubioase. Organismul răspunde ok la efort, testul efectuat ieri relatând un succes la o temă de anduranţă de 35 de mutări, care anul trecut nu reuşisem să o fac decât spre finalul sezonului. Panoul are o singură înclinaţie, cam 30 de grade faţă de verticală, dar e de ajuns şi în plus nu sunt în poziţia de a mai face şi mofturi acum.

Şi în plus, încă îmi mai aduc aminte cum se face un Yaniro :)