De sărbători

Scurt şi la obiect între două sarmale (supliment alimentar nutritiv) şi un pahar de vin (hidratare), vă urez tuturor un Crăciun Fericit şi un An Nou cu cât mai multe realizări!

Deşi sunt acum în "vacanţă" pentru o săptămână, adică în perioadă de pauză şi recuperare (a se citi mâncare, băutură, somn şi destrăbălare), până pe 2 ianuarie - când voi relua antrenamentele, închei anul 2007 pe blog cu acest video care are ca morală replica "Yaniro până la moarte". Promit să revin cu secvenţele video de la Cupa CAR, căci tocmai am primit materialul de la Ciprian.

La mulţi ani!

Cupa CAR 2007

După cum bănuiam, cercul participanţilor la concursurile de dry-tooling a rămas restrâns şi practic ne-am reîntâlnit aceeaşi oameni care mergem pe la aceste competiţii anual. Fiind primul eveniment care consfiinţea colaborarea dintre CAR şi FRAE, mă aşteptam la o organizare bună, în special în ceea ce priveşte utilizarea structurii de la Buşteni.

Organizatorii au muncit mult (nota 10) şi au amenajat mai mult decât era necesar, adică 2 trasee de calificare şi unul pentru finală, echipate integral cu prizele de dry tooling fabricate la MR Climbing, aceleaşi prize care de fapt se regăsesc şi în competiţiile internaţionale.

După cum ziceam, în calificări au fost 2 trasee. Primul dintre ele a folosit mai mult la încălzire, pentru că aproape toţi finaliştii am evoluat mai bine pe cel de-al doilea traseu, deşi era mult mai greu. O primă faţă verticală tehnică era urmată de un buştean atârnat şi de un prim crux destul de dur în tavan pe care concurenţii l-au abortat în diverse maniere. Doar Zuzu şi Bivuac s-au ridicat eficient pe faţa ce urma şi au reuşit să intre în cel de-al doilea tavan.



Foto: Nicu Dragomir

Cea de-a doua rută, debuta cu 2 buşteni atârnaţi, o surplombă la 45 de grade de circa 8-9 metri, alţi doi buşteni, crux greu în primul tavan.... iar restul nu a mai contat pentru că n-a trecut nimeni de crux.



Dacă la primul traseu mi-e greu să estimez ce dificultate era, la al doilea, până sub cel de-al doilea tavan efortul impus era peste M9, dar cred că cruxul în sine ridica mult mai mult ştacheta. Toţi finaliştii am fost departajaţi de 4 prize, deci grupul a fost destul de solid.



Din cauza numărului redus de participanţi, organizatorii au luat decizia de a ţine finala la doar 2 ore distanţă după calificări pe o variaţie a traseului din semifinală. Timpul redus de recuperare şi lipsa unei perioade de reîncălzire şi-a spus foarte repede cuvântul, Zuzu fiind nevoit să renunţe la cel de-al treilea ţurţure după ce a scăpat pioletul iar Robert abandonând din cauza umărului forţat în semifinală. Pompat complet la cel de-al patrulea buştean şi cu o întindere de ligament la picior produsă de un acroşaj necontrolat, următoarea victimă am fost eu (cer scuze fanilor dezamăgiţi :) dar vă iubesc oricum pe toţi).



În următoarea zonă de după acest buştean au căzut 3 concurenţi, printre care şi Ciprian – avantajat la departajare prin atingerea unei prize deasupra tavanului (prinzând astfel locul 3) iar doar Bivuac şi Cătălin Petrescu au reuşit să intre pe traverseul din buza tavanului, ultimul reuşind şi acel enorm blocaj care i-a conferit pe merit locul 1, agăţând la limită să prindă o priză în plus faţă de George.

La fete, dezastru: doar 3 concurente deci relevanţă zero, performanţe la fel. Fără comentarii în rest, căci din punctul meu de vedere este din ce în ce mai clar că fetele nu numai că nu au înclinaţie pentru acest sport (care impune un efort fizic imens) ci nici măcar spirit combativ.

Concluziile finale: popularitatea acestui sport rămâne constantă, nivelul creşte, tineret sau noi speranţe lipsă, organizare ireproşabilă.

Posibilităţi de îmbunătăţire a competiţiei şi a spectaculozităţii:

• interzicerea folosirii altor elemente conexe de pe panou, gen plasa de sârmă care uzual era utilizată pentru a reţine gheaţa pe structură
• interzicerea lovirii în tego, combinată cu suplimentarea prizelor pentru picioare

Rezultate finale

Masculin

1. Cătălin Petrescu
2. George Stroie
3. Ciprian Andrecuţ
4. Dan Burcea
5. Bogdan Micu
6. Florian Mastacan
7. George Stăncescu
8. Robert Cohn

Feminin

1. Ioana Ioniţă
2. Andreea Copăescu
3. Andreea Păun

1, 2, 3... suta!

După încă o săptămână de efort, am reuşit să fac 100 de mutări pe panou, adică traseul de anduranţă dus şi întors. La limită, e drept, dar s-a putut, ceea ce înseamnă că cel puţin pentru mine corpul s-a adaptat bine la efort în această lună de antrenamente.





În acest weekend a fost un soi de reuniune la panou (Ciprian şi Ioana au făcut câte o excursie în Iaşi) iar în gaşcă mare (adica 6 persoane împreună cu Luş şi Vali) rezultatele au apărut rapid. Tema de anduranţă rezolvată, câteva teme extraordinar de fizice parcurse, etc. Au fost două zile foarte grele, poate cele mai grele din aceste şedinţe de antrenament dar sunt sigur că şi rezultatele vor răsplăti în viitor munca investită. Dacă nu va fi pentru concursul din weekend, va fi pentru realizări.





Alt aspect bun este că după 2 zile de efort maxim am nevoie doar de o zi de odihnă şi sunt recuperat, e drept şi cu ajutorul suplimentelor. Singurul lucru care m-ar mai putea opri acum ar fi o accidentare stupidă dar sper că acest lucru nu se va întâmpla, deşi am reuşit să mă găuresc în picior de 3 ori în ultimele 20 de zile şi mi-am spart tăiat şi bărbia la ultimul antrenament. Aspecte neplăcute, care fac parte din joc.

Mai am două zile de pregătire şi intru în perioada de pauză de dinainte de concurs (2 zile). Vineri plec spre Buşteni.

50 de mutări reloaded

M-am întors din UK extraordinar de obosit, după 4 zboruri consecutive cauzate de întârzierea cursei British Airways care nu m-a transferat în timp util din Manchester în Londra. A fost din nou o plăcere să gust din nou bucătăria britanică şi să îmi revăd prietenii. În plus, am avut parte de o plăcută surpriză, şi anume de a constata calitatea crescută a serviciilor oferite de TAROM. Echipaj mult mai amiabil, mâncare bună, circuite audio separate cu muzică sau film, aeronavă mai confortabilă şi mai spaţioasă chiar şi la clasa Economic.

Concluzia: zburaţi cu TAROM oriunde, evitaţi British Airways pe cât posibil întrucât au întârzieri mari chiar şi la cursele interne.

Revenit acasă, după o zi de somn, am reluat programul de antrenament şi din fericire am observat că nu am pierdut mai nimic. Reuşesc să leg tema de 50 de mutări în sens ascendent, dar nu pot decât 36 de mutări în sens invers. Oricum, există un progres per total şi asta contează mult pentru mine. Atâta timp cât în această perioadă prelungită de pregătire şi acumulare nu am regres de la o şedinţă la alta, totul e ok. Acomodarea ca şi siguranţă a plasamentelor este terminată, de acum totul devine un aplomb fizic, cel puţin la panou.

Nimic special în rest, poate zilele astea am să fac şi nişte poze la panou. Mai am 9 zile de stat pe bară după care circul din nou şi abia aştept o nouă ieşire la munte. Se apropie Cupa CAR şi poate profit de moment ca să mai fac o vizită în Piatra Mare, la traseele de dry din zonă.