Frustrări

Sunt făcut la nervi, a mai trecut o săptămână degeaba. Am ajuns iar sâmbătă în Chei dar de data asta era mai frig ca tura trecută. 3-4 grade e o temperatură la care eu unul personal nu mă mai pot concentra să fac nimic, mai ales pentru că știu cât de mare e riscul de a forța degetele. În plus, nu mai am nici disperarea din tinerețe când indiferent de vreme mă cățăram ca turbatul, evident fără rezultate notabile.

Ce e bine, e că încă mai am răbdare :) și că reușesc să trec totuși peste aceste momente, mai ales când aflu că a doua zi a fost cald și bine, condiții numai bune de cățărare....

Oricum, împreună cu Ciprian am dat un ochi la un traseu neparcurs încă în Bicaz și am avut plăcerea de a descoperi o linie 100% naturală și destul de dificilă pentru a lansa o motivație solidă la început de sezon. Greu cu curățatul, linia e bătută în 2001 de Oliver Batâr și tentative nu prea au existat, singura chestie pe care am găsit-o fiind o carabinieră abandonată undeva la începutul primului crux.

Care e linia? De fapt sunt două, una lângă alta, în partea dreaptă a falezei Raza Soarelui: Prietenia (propus 8a+) și Happy End (propus 7c+) – linia pe care am studiat-o noi. Traseu destul de lung cât să îți pună întrebări, cu un crux elocvent pe la jumate încât să te determine să pleci acasă și cu un final superb care nu te iartă deloc.

În mod cert, o linie care trebuie eliberată în curând.

Hai primăvară, hai!

A fost tot frig dar măcar am reușit să ies pentru prima oară anul ăsta la stâncă la escaladă. 6 grade la soare, la umbra... cam nasol și evident a fost mai multă umbră. N-am nici o pretenție în aceste prime ieșiri, nu intenționez decât să mă mișc cât mai mult pentru a mă reacomoda cu stânca.

Fizic, corpul răspunde ok, degetele sunt problema și trebuie din nou să mă reobișnuiesc cu papucii de cățărat, căci mă cam dor picioarele (tendoanele de la degetele mari). Așa e la fiecare început de sezon, data viitoare o sa fie mai bine...

E frumos în Bicaz acum, zăpada nu prea a mai rămas decât în zonele mai înalte sau care nu sunt bătute de soare. Deși poate mai durează câteva săptămâni, primăvara câștigă teren...

Acum aștept următorul weekend, poate va fi mai cald :)

Așteptare

Bun, n-a mers sâmbata aia, poate merge duminica asta?! Grrr...

Înapoi la panou

Reîntoarcerea la panou nu a fost un eveniment prea fericit. După o primă săptamână de acomodare, concluziile bănuite inițial s-au adeverit: degetele sunt slabe, antebrațul nu răspunde la maxim iar bicepsul e cât casa. Dureri de degete la picioare, ușoară febră musculară (alt efort, alte grupe de mușchi). Și totuși, după doar 3 ședințe, am început să țin și să încarc prize de care cu câteva zile în urmă nici măcar nu mă lipeam. Deci, revenirea e mai rapidă decât credeam, cel puțin la plastic. Iar lucrul care mă bucură e că nu am nevoie de bandaje la degete, toate tendoanele răspund corect la solicitări (sezonul 2007 îl încheiasem cu 3 degete “ușor avariate”).

Cel mai mare dușman rămâne praful, norii albi de magneziu care se ridică prin sală și care te fac implicit Moș Crăciun, în special în zilele când traficul este intens în zonă. E greu să-i convingi pe toți să se magnezieze mai cu bun simț sau să nu se cațăre cu săculeț la spate. E greu să aerisești eficient iar curățenia devine inutilă în condițiile în care nu se face zilnic, chestie de care n-are nimeni timp.

Partea bună e că au venit prizele comandate de Amalia și multe din ele imită mult mai bine situațiile din natură. Multe “pensate”, prize de aderență care au o granulație excelentă , prize calde care nu te rup la degete. E o varietate de prize mai mare față de sezonul trecut și asta nu poate decât să ajute în viitor.

În anumite zile participarea este redusă și încerc să mă încadrez de așa natură încât să prind doar una din zilele aglomerate. Oricum, panoul nu conferă lungime, nu conferă înălțime deci e bun doar pentru o pregătire corespunzătoare în boulder, e mai dificil să te antrenezi pentru rezistență/anduranță - aspectele care mă interesează pe mine în acest moment. În mod cert, trebuie ieșit cât mai urgent în natură, pentru rulaj. Sute de metri de stâncă, cu mișcări ușoare medii, de acomodare.

Poate sâmbăta asta?