Progres

Iată că a venit și primul weekend petrecut integral în Bicaz. Două zile pline, care le-am alocat aceluiași proiect care mă roade deja de aproape o lună. În echipă lărgită, cu Kojac în revenire, am tocat pe toate părțile cruxul traseului și am început încercările finale.

Am dat două șuturi în prima zi, trei în cea de-a doua, reușind la cea mai bună tentativă să leg traseul mai puțin ultimele 3 mișcări. Deci sunt aproape și totuși încă departe, căci aceste 3 prize sunt cele mai dureroase. Cert e că se rupe ceva când asigur antepenultima buclă, dar momentan încă nu sunt dispus să o elimin căci o eventuală eroare la ultima mișcare (când corpul e într-o poziție foarte instabilă) generează o cădere destul de greu de controlat. Partea bună este că primul crux, cel de la bucla 6 îl stăpânesc destul de bine și iese acum la fiecare încercare.

După primele două încercări ale lui Kojac aș fi putut pune pariu că va da topul, dar surprinzător la încercarea cea mai bună ni s-a tăiat filmul la amândoi în același loc. Avem planuri identice, abordare identică, eșec identic. Traseul nu este deloc ușor, Kojac îl compară cu alte trasee similare de aici și din Belvedere și întărește ideea că acest proiect e minim 8a, dar e mai tehnic, mai susținut și mai dureros decât toate celelalte.

Drama noastră este că după primul crux, care e urmat de o serie de mișcări lungi și dificile, posibilitățile de recuperare sunt foarte mici. În mod cert cheia acestui traseu e în gestionarea locului de odihnă de dinaintea cruxului final, dar momentan nu ne recuperăm deloc acolo – pragul e căzut la picioare, posibilități nule de acroșare sau de eliberare a mâinilor. Am găsit o poziție care ar fi relativ mai bună, dar implică o descățărare sau o modificare de plan la ieșirea pe prag și mărește cruxul final de la 10 mișcări la 12, căci trebuie să mai depui un efort (deloc neglijabil) să te reîntorci la locul inițial de debut al pasajului.

Oricum, tot efortul merită – un traseu superb, natural complet și care nu cade ușor.

Îmi este dificil să mă antrenez suplimentar strict pentru acest traseu căci nu pot replica acest gen de prize la panou, așa că nu îmi rămâne decât să mă pregătesc fizic la parametri maximi. Dieta zilnică s-a îmbunătățit cu betacaroten (ajută la refacerea rapidă a pielii) și cartilaj de rechin (pentru articulații și încheiaturi) și deja după o săptămână observ efectele pozitive. Deși înțep prizele din crux de le „ia mama dracului” (cum zice Popic), în continuare evoluez fără leucoplast iar recuperarea este normală – a doua zi fiind relativ ok.

Proiect

Confortabil, 16 grade la soare, vânt redus, nebulozitate minimă, deci o zi bună pentru cățărare în Bicaz. Întrucât jos în Chei traseele mai tare erau parțial ude, am decis (eu și Ciprian ) să ne reîntoarcem la proiectul neparcurs din Raza Soarelui, “Happy End”.

Dacă în urmă cu 2 săptămâni reușisem doar să punem buclele, să curățăm prizele murdare și să încercăm parțial pașii, tura aceasta eram mult mai deciși să încercăm să clarificăm cele două cruxuri și să legăm cât mai mult posibil din această rută.

Personal am avut doar două intrări în traseu, dar care au durat foarte mult ca timp. Am identificat prizele și posibilitățile din crux, am găsit prizele de picior atât de importante, am făcut plan la asigurare, etc. Evident, am căutat să văd daca se poate elimina vreo buclă la asigurare, dar lucrurile par incerte la acest capitol pentru moment.

Oricum, progresul este că am reusit să clarific toti pasii, precum si să leg în top rope ultimele 3 bucle care reprezintă de fapt cruxul principal al traseului. Frumos, dureros putin, extraordinar de tehnic și estetic și din punctul meu de vedere mai tare decât Ecstasy, un alt traseu similar ca gen din Bicaz. Așa că pentru moment propun ridicarea gradului proiectului cu un nivel, adică 8a.

Primul crux este în zona buclei 6, unde au eșuat majoritatea celor care au încercat acest traseu, întrucât aici am găsit un maillon rapid pentru retragere iar mai sus peretele era neatins. Un pas de bloc de aderență la picior, 3 mișcări la mâini, 5 la picioare și te salvezi la o rangă bună dar unde nu prea te recuperezi din cauza lipsei prizelor la picior. Reușesc să fac cruxul, dar e un soi de loterie căci nu controlez bine picioarele de fiecare dată, poate și pentru că 5.10-ul meu Galileo e cam uzat.

Dar bomboana de pe tort e cruxul final, care debutează de pe un prag scurs, 9-10 mișcări în funcție de modul în care tratezi ultima mișcare (semidinamic sau cu intermediară)... și tot nu s-a terminat căci urmează un traverseu numai din palme, pe un prag scurs, până la top. Într-un cuvânt, superb. Totul doar din bidoit-uri proaste, pensate și înțepate, fără nici o priză convenabilă.

Dacă nu vor veni călduri puternice, voi continua să lucrez la acest traseu. În caz contrar (faleza are expunere sudică și este imposibil să cațeri un traseu de asemenea nivel pe căldură) îl voi lăsa pentru finalul de sezon sau pentru vreo zi răcoroasă.

Oricum mă simt extraordinar de bine la stâncă și am un randament fizic foarte bun, deși nu e la nivel maxim. Iar spiritul este la maxim, probabil și alimentat de dorința enormă de evadare și de a cățăra.

TOPO Cheile Bicazului (30.03.2008)

Încă din 2000, când începeau să apară primele trasee mai tari de escaladă din Bicaz, am avut o intenție foarte bună de a nota tot ce s-a bătut prin Chei. Pentru că Oliver Batîr raporta de fiecare dată când o nouă rută apărea sau se elibera, mi-a fost destul de ușor în primă fază să încep să centralizez informațiile.

Am început să realizez această listă pe de o parte pentru că nu exista nici o bază informațională cu traseele din zonă și pe de alta parte pentru a nu uita cine și când a muncit pentru comunitate amenajând rute. Treptat, cam în doi ani de zile am reușit să aflu aproape tot ce era de aflat și despre traseele mai vechi, rezultând lista pe care o veți găsi spre download mai jos. În timp, gradele traseelor s-au "așezat" iar informația a devenit cât de cât stabilă, modificările la traseele existente fiind din ce în ce mai rare.

Voi uploada câte o versiune nouă a fișierului și voi anunța acest lucru când vor apărea modificări: eliberări de trasee, rute noi, etc. Iar dacă sunt observații, nu ezitați să mă contactați.

PS. Gradele de pe listă au prioritate față de cele scrise la baza traseelor, în anumite situații s-au comis confuzii sau starea traseelor s-a modificat între timp.

Lista traseelor de escaladă din Cheile Bicazului (30.03.2008)
DOWNLOAD

Răbdare

Răbdarea este singurul aliat pe care îl mai am în acest moment. Plouă cu mici pauze de... 6 zile în Iași, în Bicaz a nins puțin și singurul lucru pe care îl mai vreau în acest moment e să se schimbe vremea. Tot ce pot face este să aștept, să continui antrenamentul și iarăși să aștept.

Sunt foarte ocupat în timpul săptămânii și încă nu îmi pot lua câteva zile libere, să emigrez spre ținuturi mai calde (Bulgaria de exemplu) dar sunt sigur că situația se va îmbunătăți. Singura mulțumire pe care o am este creșterea vizibilă de formă la antrenamentul pe rășină, care predominant a fost axat pe teme de rezistență. Refuz în continuare să mă dau la maxim pentru a evita o accidentare prematură.

Au început să se anunțe și concursurile pentru acest an, Rîmetea Climbing Open, respectiv Herculane Climbing Open. Noi trasee, aceeiași organizatori, probabil interes sporit din partea participanților. Anul acesta am să renunț la aceste concursuri pentru că timpul liber s-a îngustat și prefer să “investesc” tot ce am pentru realizări.

Hai soare, hai!