Perioadă dificilă

Am fost foarte ocupat în ultimul timp şi am uitat de blog. De fapt cui îi mai pasă de scris când munca te ţine treaz uneori şi până la 4 dimineaţa iar timpul liber se reduce la minim? Din nefericire, volumul mare de muncă s-a resfrânt indirect şi asupra stării mele fizice. Sunt foarte obosit în ultimul timp, randament fizic nu prea mai am decât la o cota de bun simţ dar sper la vremuri mai bune. Principalul lucru pe care mi-l doresc acum este să mă odihnesc mai bine şi să îmi reiau ciclul “normal” de viaţă. Ce contează e că se pare că greul a trecut şi se vede luminiţa de la capătul tunelului.

Nu am conştientizat oboseala concret decât weekendul trecut, când mi-am dat seama că pur şi simplu nu pot să leg nici măcar un 7a+ dacă nu am de gând să dorm cum trebuie şi să îmi reîncarc bateriile. Şi sunt ferm convins că trebuie doar să aştept până când am să îmi revin iar planurile legate de proiecte vor fi reluate.

Neavând alte posibilităţi de deplasare la căţărat am extins totuşi antrenamentul la 4 zile pe săptămână, de fapt la un ritm continuu de 2 zile efort cu 1 pauză. O zi la panou, o zi în poligon la Repedea. Chiar dacă nu pot trage la maxim, trebuie să mă mişc pentru că altfel aş începe să mă simt ruginit. Munca de birou prelungită m-a făcut de asemenea să îmi revizuiesc drastic dieta întrucât începusem să iau încet noi dimensiuni iar lucrurile de acest gen trebuie tăiate din faşă. Momentan, totul pare a fi sub control.

Singura veste bună e că m-am decis unde îmi voi petrece concediul în această vară. Tot o destinaţie mai exotică, tot acelaşi mix de stâncă şi mare – care acum va fi Antalya, Turcia. Dar până pe 26 iulie, mai este.

TOPO Cheile Bicazului (16.05.2008)

Am uploadat astăzi o nouă versiune a topo-ului. Modificări:

• am adăugat ca elemente în tabel traseele din Cheile Șugăului, dar din păcate momentan nu știu toate gradele. Majoritatea sunt ușoare și sper ca vreodată când ajung prin zonă să le parcurg pe toate rapid ca să ofer niște grade orientative. În orice caz, dintre traseele cu grad necunoscut nu cred sa fie vreunul mai sus de 6a, poate 6a+!
  
• trasee eliberate (FA): "Happy End" (8a), "Fair Play" (8a), "Nova Reloaded" (8a).
• adăugat grad "reloaded" la Saridon (7b+)

Am început și lucrul la o hartă generală a sectoarelor din Chei, probabil în următorul release va fi publicată.

Lista traseelor de escaladă din Cheile Bicazului (16.05.2008)
DOWNLOAD

Dezastru ecologic la Tunel

Din proprie experiență știu că în acele momente când ești pe val cu motivația sau cu forma fizică, e bine să profiți la maxim și să te axezi pe realizări. Ceea ce am și făcut acum o săptămână, când pentru prima dată am fost la faleza de la tunel, zonă care la fel de bine s-ar putea numi și “familia Oniga”.

După doar 2 intrări în “Emma” (8a), planul îmi era foarte clar și deja eram dispus să îi dau încercările finale. Un traseu scurt, natural și cu pași de bloc care mă coafau incredibil de bine. Revenit azi, pregătit, odihnit și motivat – pe drum deja rememorasem mișcările și eram dispus să îl leg, una din acele zile când simți că poți și că trebuie doar să speculezi momentul.

Am oprit mașina, m-am dus să mă uit dacă traseul e uscat (și era!) și... m-am uitat la bază. Un miros infect de gunoaie în putrefacție se ridica din vale iar mijlocul movilei se afla exact la baza proiectului meu.









Întreaga faleză este compromisă de cantitatea enormă de deșeuri care au fost deversate (cam cât două pubele de cartier), probabil după încheierea cu success a weekend-ului cu 1 mai. Joantă și Oli au avut totuși o tentativă de a încerca să coboare spre zonă dar după ce aproape erau să își verse mațele, au renunțat.

Frustrați, ne-am retras spre “Hornul cu Fereastră” unde se încearcă eliberarea unui nou proiect, numit “Fair Play”. Situat lângă “Ecstasy”, traseul e foarte frumos și natural iar Oli a fost aproape să îl execute. În orice caz, nu e 8b cum se credea ci mai jos, dar momentan eu încă nu m-am lipit de el.

La final a venit și ploaia care ne-a murat complet și am încheiat ziua cu o mare frustrare combinată cu un sentiment de scârbă. Nu-mi rămâne decât să scriu și sa trimit reclamația la APM Neamț, poate mă aude careva...

Happy End (8a)

Ca sa glumesc puțin, inevitabilul s-a produs – l-am făcut și pe ăsta. După ce am trăit mai multe evenimente: descoperirea mișcărilor, primele tentative de a lega pașii, primul șut mai serios, o zi pierdută la bază uitându-mă la ploaie – de 1 Mai muncitoresc am reușit să leg ruta la a 3-a încercare a zilei. Un total de 11 încercări în 5 zile, relativ OK pentru un traseu nou care nu mai fusese parcurs. E greu când trebuie să stai tu să descifrezi tot și nu ai avantajul de a întreba pe alții.

Un traseu 100% natural, amenajat în 2001 de Oliver Batîr și rămas relativ abandonat probabil și din cauza primului crux ce implică niște mișcări mai speciale și un bun psihic. Iar finalul, care mușcă din degete, este de o splendoare absolută – tehnică, joc de picioare și decizie la o mișcare crucială.



Primul crux

Am fost împăcat cu mine în momentul în care am ajuns la lanț pentru că eram foarte conștient că sunt aproape și era doar o chestiune de timp. Am învățat să am răbdare dar în același timp să îmi joc fiecare șansă la maxim, când am ocazia.



Ieșirea spre cruxul final, după o serie de mișcări lungi

Despre grad, lucrurile sunt destul de clare pentru mine, având grad de comparație Ecstasy (8a) care e mult mai ușor în prima jumătate și are cruxul final mai delicat pentru degete (dar un pic mai lung). Sunt curios chiar daca acest traseu va vedea realizări în viitorul apropriat, pentru că nu este foarte prietenos și total nerecomandabil vânătorilor de grade.



Încărcând priza cheie din cruxul final

Dar eroul zilei nu sunt eu. Căci poate nu v-am spus, dar eu am marcat un 2nd ascent, la 30 de minute după ce s-a eliberat traseul. FA-ul revine lui Ciprian și mă bucur mult pentru el căci a muncit foarte mult la această rută și iată că în sfârșit bifează și el primul 8a.

Mâine plec din nou în Bicaz, pentru două zile. Un nou început, un alt proiect.