Sindromul vacii nebune

A treia săptămână de aşteptare a trecut, la fel ca şi celelalte, cu prognoza în buzunarul drept şi cu topo-ul în lucru în buzunarul stâng. Obişnuit de acum cu necesarul de răbdare, m-am oprit în Şugău pentru a parcurge cât mai multe trasee uşoare, pentru a mai completa topo-ul şi pentru a-l fila pe Vacă în ultimele lui încercări din Fantasmagoria (8a+).

Ziua de sâmbătă a trecut exact ca o zi de antrenament pentru mine, parcurgând tot ce am prins în Şugău, la vedere. Majoritatea trasee uşoare, un 6c mai tricky şi un 7a surplombant puternic. Vremea relativ bună pentru aceste trasee (în Şugău e un pic mai cald decât în Chei, plus că e mai la dos) în general era în regulă pe prize bune. Am încheiat ziua aproape la fel de odihnit precum o începusem dar cu o unghie învineţită rău la picior dintr-o prostie (aţi dat vreodată involuntar cu şpiţul într-un bolovan?).

Şi totuşi, după o lungă suferinţă de 5 săptămâni, cineva a fost fericit!



Ziua de duminică a început mai rău ca precedenta, cu 2 perechi de pantaloni, 2 polare, căciulă şi geacă şi s-a încheiat în chiloţi la soarele care a ieşit la interval în jurul prânzului, după 3 săptămâni de abstinenţă. Prinşi descoperiţi în Raza Soarelui unde de la hipotermie riscam să dăm în insolaţie, atât eu cât şi Vacă am executat un 7a+ de încălzire(2nd go) şi am migrat forţat la un… nou proiect, Natural Blues Reloaded. Având cruxul în primele 4 bucle, deja am început să ne imaginăm câte o soluţie personală şi prin urmare restul zilei am petrecut-o acolo, dar fără o motivaţie prea enormă.

După care evident am luat toate hainele pe noi când soarele a dispărut.

Concluzia e liniştitoare, vremea începe să îşi revină şi sper din tot sufletul ca în week-end-ul următor să pot să încerc unul din proiecte. Care din ele, sincer nu mai contează, deja aproape în orice sector din Chei aş merge, am un proiect cu planul făcut.

Aşteptând vremuri mai bune

În ultimele 2 săptămâni am dârdâit la propriu prin Bicaz, căci frigul s-a instaurat brusc în zonă. Prea brusc pentru mine iar cel mai enervant lucru este faptul că mi-a întrerupt pasa bună în care mă aflam. E greu să te reacomodezi cu temperaturi de 5-8 grade Celsius când cu câteva zile în urmă evoluai la 20 de grade şi fără umiditate excesivă în aer.

Aşa că aceste week-end-uri nu au adus realizări dar au adus alte lucruri, zic eu bune. Aşteptând condiţiile prielnice să încerc să îmi reglez conturile cu “Insomnia”, am atacat alte 2 proiecte ce erau pe lista mea şi anume “Creatina” şi “Fair Play”. Ambele sunt trasee tari, scurte şi de decizie, adică fără prea multă abureală – genul “poţi să faci cruxul sau pleci acasă”.

În fiecare ieşire am reuşit doar să îmi fac planul la câte o rută, obligat de condiţiile meteorologice. În prima săptămână am avut 2 zile timp să mă clarific cu “Creatina”, ba chiar să îi dau şi două şuturi, ajutat de informaţiile preţioase care au venit de la Kojac şi de la Vacă. Nefiind câştigător, weekend-ul trecut am revenit dar din nefericire toată zona de la intrare se udase de la infiltraţii şi drept urmare am migrat mai în drepta spre “Fair Play”.

A fost foarte frig dar totuşi din nou am reuşit să îmi fac un plan bun (mai studiasem ruta un week-end în urmă cu vreo 3 luni) şi să mai şi optimizez anumiţi paşi. Deşi a fost frustrant, m-am obişnuit cu ideea că nu am avut condiţiile necesare să dau încercări decisive şi am revenit acasă cu tolba goală.

Acum ce să mai zic, am 3 proiecte, (ba chiar 4 că s-a făcut curat la bază la “Emma” mai nou ,graţie reclamaţiei pe care am făcut-o la Protecţia Mediului după incredibila deversare de gunoaie de lângă tunel) şi aştept... vremuri mai bune (adică 10-12 grade măcar), poate din cele 3 măcar 1 va fi închis în acest sezon.

De antrenat în natură nu se mai poate, plouă aproape zilnic în Iaşi aşa că am migrat din nou la panou. Acelaşi panou, oameni noi sau vechi, aceleaşi fiţe şi complexe de superioritate nejustificate la unii, aceeaşi mizerie şi prăfăraie în care evoluăm toţi marţea şi joia şi în care ne scufundăm pe zi ce trece. Şi totuşi, acest panou al coloratei noastre microcomunităţi ieşene există şi supravieţuieşte, altfel ar fi jale pentru noi toţi dar mai ales pentru cei care totuşi vor să facă ceva mai mult în sportul acesta.

Îmi miroase a toamnă din ce în ce mai mult, încep să mă gândesc la faptul că ar trebui să mai dau puţin cu bormaşina prin Bicăjel pentru noul sezon de dry dar totuşi refuz să cred că nu voi mai avea măcar un week-end de “glorie”.

Aş vrea totuşi şi un week-end în Bulgaria, şi vreo 20 de bucle noi că m-am săturat de astea care le am care oricum is jale şi nu-mi ajung nicodată, eventual şi o coardă nouă că deja am tăiat din asta peste 20 de metri din cauza uzurii, să îmi termin renovarea la noul apartament şi să mă mut odată şi să scap de chirie, să-mi dau comandă de mobilă….

Vreau prea multe, trebuie doar să aştept.

Oliver Batîr, Neverland (8a Fb)

"Trezit la 4 dimineaţa după două zile de condus câte 12 ore şi după o noapte chinuită de emoţiile reîntâlnirii cu Fontainebleau-ul atât de drag mie, am purces cu maşina să caut zone noi unde să gust acadelele ce cu mare darnicie ni le oferă Bleau-ul. După 2 ore şi ceva de plimbat cu maşina, disperat că nu se mai face ziuă, ploaia a început şi credeam că va fi o zi compromisă. Dar, m-am oprit în Bas Cuvier unde totul era ud, excepţie un traseu pe care l-am remarcat mai de mult - Neverland. Oricum traseul se afla pe lista celor pe care mi le propusesem şi mă intriga prin faptul că nu înţelegeam nimic din el.

Mi-a luat două ore să înţeleg paşii, la început cu greu stăteam în prize. Traseul se constituie într-un tavan întors fără prize evidente şi o ieşire nu foarte grea pe scurse în care atenţia şi concentrarea sunt la prim rang. La început am făcut ieşirea şi apoi am lucrat la tavan unde de la început am realizat că trebuie să mă întrebuinţez la nivel imaginativ pentru a înţelege poziţia corpului, deoarece prizele sunt aproape inexistente, totul făcându-se doar din distribuţia corectă a corpului.

După 3 ore reuşisem să-l leg din două părţi traseul şi să mă împrietenesc cu el. A doua zi nu am avut o prestaţie prea buna dar am modificat un pas sub tavan ce mi-a permis o împănare violentă dar foarte tehnică în acelaşi timp. A treia zi am început să cred că-l voi lega susţinut fiind şi de mesajele lui Oniga care parcă era la un meci de fotbal cu naţionala Braziliei (nu a noastră...). După 3 tentative în care am căzut la ultima priză şi după o ţigară fumată din 4 fumuri, am dat totul şi am iesit pe bolovan sus.

Sincer nu am simţit o bucurie prea mare deoarece am muncit 3 zile la el, în condiţiile în care mă trezeam la 6 dimineata pentru a prinde o temperatură mai coborâtă şi pentru faptul că Bleau-ul e prea "mare" să merite munca la un singur traseu chiar şi de 8A. După discuţia de rigoare cu Oniga am realizat că până la sfârşitul vacanţei voi putea să mă duc să explorez bolovanii şi traseele mai uşoare dar atât de frumoase pe care le oferă zona.

Sunt fericit că primul meu 8A l-am făcut în Bleau, pentru faptul că este un traseu tare şi complex cu puţine repetări, pentru că m-a întrebuinţat la maxim din punct de vedere fizic, tehnic şi imaginativ şi în care forţa nu este decât un mijloc de aplicare a tehnicii - cum cred că este caracteristica majorităţii traseelor din Fontainebleau. Dedic relativa performanţă bunului meu prieten Oniga care înţelege exact ce înseamnă un 8A în Bleau şi cu care împărtăşesc aceeaşi viziune asupra căţăratului şi anume că senzaţiile sunt mai importante decât un grad."

Oliver Batîr, 30.08.2008

TOPO Cheile Bicazului (02.09.2008)

Întrucât vremea nu mi-a permis să mă lupt cu un nou proiect, week-endul acesta am preferat să parcurg rute mai uşoare şi în acelaşi timp să continui munca la topo. Deşi publicasem o versiune doar cu câteva zile în urmă, iată că din nou am informaţii proaspete şi implicit un nou update:

• în sfârşit am clarificat informaţiile de la Faleza Ascunsă, pentru că am parcurs şi rutele „uşoare” de acolo care sunt mai grele decât se credea iniţial - aspect sugerat şi de amenajator (Oliver Batîr)
  
• o altă modificare e la “Take a Nap”, frăţiorul lui Take a Break care în nici un caz nu e cu 3 grade mai jos ca vecinul din dreapta şi în plus are o linie superbă, naturală, uitată de lume
• s-a reuşit FA-ul lui “Amore Mio” (Nicolas Ecoffet), grad propus 8a+
• am completat cu numărul de asigurări la majoritatea traseelor din zona Gâtul Iadului, mai puţin două trasee pe care trebuie să le parcurg întrucât consider că sunt subcotate
• deşi introdusesem un nou câmp pentru a notifica modificările am fost nevoit să renunţ la el pentru a avea zona de comentarii mai mare

Probabil următorul release va veni cam după o lună, sper să scriu şi informaţiile de access atunci.

Lista traseelor de escaladă din Cheile Bicazului (02.09.2008)
DOWNLOAD