Intensitate crescută

Apropierea Campionatului Naţional de la Răchiţele, care se va petrece fix la finalul lunii, mi-a modificat radical programul de pregătire. Exceptând ieşirea de week-end “în natură”, numărul de antrenamente din timpul săptămânii a ajuns la trei iar zilele de repaus implică alte activităţi care de multe ori fuseseră neglijate (stretching, etc.)

Spre deosebire de începutul anului, când din punct de vedere fizic eram destul de jos după pauza de sărbători, acum mă consider din nou funcţional şi prin urmare turaţia motoarelor creşte progresiv. Ieşirile la stâncă au fost modificate astfel încât acum momentan mă axez pe rulaj, renunţând pentru 2 săptămâni la proiectul iniţial, care va deveni din nou target după ce campionatul va fi încheiat.

Duminică am trecut şi la o scurtă pregătire pentru partea de gheaţă, dat fiind faptul că acum cele două cascade din Bicăjel sunt închegate OK şi drept urmare pot să mă antrenez eficient şi pentru proba de viteză. Am profitat de ocazie însă pentru a face o comparaţie între Fusion şi Nomic pe gheaţă iar decizia finală a fost foarte clară din punctul meu de vedere, şi anume Fusion sucks :)

Profilul super agresiv al lamei, care îi conferă o precizie imbatabilă la dry, necesită un stil mai aparte de lovire care în punctul final trebuie să imprime şi o mişcare de rotaţie a capului pioletului în jos. Altfel, unghiul de lovire nu este cel optim şi de cele mai multe ori plasamentul nu este foarte sigur sau gheaţa se crapă prea mult, aspect care în condiţiile de viteză poate fi catastrofal. În condiţiile normale de lucru, mai ales dacă stilul de lovire se stăpâneşte corespunzător, cred că se poate face treabă bună cu Fusion-ul dar marja de eroare la lovire este foarte redusă.

Drept urmare, am concluzionat că la viteză voi evolua cu Nomicul dezechipat de greutăţi şi ascuţit agresiv pentru agăţare. Cronometrul a arătat un timp bun la prima evoluţie de test dar sper ca în cursul acestei săptămâni să îl îmbunătăţesc fundamental, sub marja de 1 minut.

Bicăjelul este îngheţat complet la ora actuală şi prin urmare în acest moment toate traseele sunt practicabile. Am profitat de ocazie şi am parcurs un traseu care nu îl bifasem până acum, “Out of Fuel”, singurul traseu care este complet inabordabil dacă nu există pod de gheaţă, ocazie cu care m-am amuzat teribil de faptul că primele 2 ancore au devenit inutile întrucât nivelul râului este acum ridicat cu aproape 2 metri şi prin urmare evoluţia porneşte de la nivelul ancorei 3. Cu un M7, un M8 şi un M9- parcurse fără erori, m-am putut declara mulţumit de acest antrenament în natură, mai ales întrucât cele 3 trasee nu m-au terminat din punct de vedere fizic.

Mă simt bine, tonusul este în creştere şi dacă menţin ritmul actual de pregătire şi motivaţie cred că singurul element care mă poate destabiliza în competiţie este ghinionul. Iar acest lucru îl pot accepta fără regrete.

1. raoul says:

   24/01/2010 at 15:43

   salut!
   ma numesc ovidiu,din iasi. am gasit situl acesta cautand ceva despre cascade de gheata. iarna asta am catzarat pt. prima data pe cascada inghetata si mi-a placut mult astfel incat mi-am luat scule pt. catzarare. rugamintea mea ar fi cand mai iesiti la gheata sa ma anuntati si pe mine, as vrea sa merg. daca e in regula cu voi binenteles. adresa mea e ovidiuinflames@yahoo.com in caz ca vrei sa vorbim inainte sau sa ne cunoastem.
   multumesc si numai bine
   ovidiu