Pregătiri pentru momentul care nu mai vine

Lucrul la proiectul meu a stagnat. A plouat prea mult pe aici iar în week-end când am posibilitatea să ajung la el, a fost ud. Dacă prima săptămână am reuşit să ajung de bine de rău în Raza Soarelui unde pur şi simplu m-am dat de întreţinere (nivel maxim 7b), săptămâna asta am zis pur şi simplu pas.

Aşa că nu mi-a mai rămas decât să mă antrenez, deşi am foarte mult de lucru în ultimul timp şi sincer chiar am de furcă cu timpul liber. Întrucât panoul se închide (şi oricum n-am mai dat decât foarte rar pe acolo, sporadic), tot antrenamentul meu se desfăşoară la Repedea, pe teren natural. E mult mai bine, mă caţăr lungime cât mai mare posibil, în funcţie de teren. Pentru că sunt mult prea multe prize, încerc să îmi imaginez rute cu mişcări cât mai grele şi cu prize restricţionate.

Chiar şi aşa, cel mai bun aspect este că reuşesc să mă antrenez la maximum (în sistem 2/1 sau 3/1 în funcţie de schema pe care o abordez) şi că mă caţăr în continuare cu degetele libere, fără leocoplast, aspect absolut imposibil la panou. Plus că încerc să mă eliberez cât mai bine mental iar pentru asta majoritatea traseelor includ câte o posibilă trântă sănătoasă în pasul cheie.

Şi cam atât, singura chestie certă e că tot timpul iau două zile pauză înainte de marea confruntare. Care nu mai vine :)