Ultima zi care se tot repetă

Obsesiv, îmi tot repet în fiecare zi în care pun mâna pe stâncă, faptul că e ultima din acest an. Pentru că probabil vine acel mare frig (care nu mai vine dar nici condiții bune nu sunt) și totul se termină. În urmă cu o sâptămână, am trecut prin București la deschiderea noii sălii Vertical Spirit, din Baicului. Și m-am hotârât foarte repede că în ziua următoare ar trebui să fac o deplasare scurtă prin Bulgaria.



Evident socotelile mele au fost eronate, pentru că sâmbătă m-am spart prea tare la panou. Deși eram hotărât să mă dau mai ușor, mai mult în joacă, a fost de ajuns să mă enervez la un traseu de boulder mai dificil și i-am dat să sune. Trecând peste acest lucru, am rămas vizibil impresionat de ce au reușit Andreea și Dan să realizeze în noua sală și sunt sigur că cel puțin pe linie de escaladă (grație înălțimii mari a panoului ~16 m.) vor avea un succes enorm.



Obosit după drum, cu un somn prea scurt între cele două zile, m-am dus practic degeaba la Veliko Târnovo, dar m-am mulțumit cu faptul că am mâncat BINE. Am avut un plan relativ stabilit și după încălzire m-am pus pe Viper. Am simțit bine mișcările, mult mai bine față de primăvară când încercasem acest traseu dar am capotat dupa 30 de minute din cauza... căldurii (ironia sorții). Reîntors spre zona mai umbroasă am coborât ștacheta la 7c, unde după 3 tentative m-am recunoscut învins și am încheiat ziua.





N-am putut să fac nimic util, m-am enervat și cu papucii care mi s-au lărgit peste normele bunului simț. Noroc de fratele Joantă care m-a lăsat să încalț o pereche de Evolv, ocazie cu care m-am îndrăgostit instant de modelul Predator. Astfel m-am decis să spun “bye bye” la 5.10 din următorul sezon, dezamăgit de faptul că ultimele 3 perechi identice de Galileo au fost fiecare pe alt calapod, atât ca lungime cât și lățime.



M-am simțit slab, probabil cel mai slab în 2009, dar am trăit foarte liniștit cu acest lucru. Am mai făcut și un drum de coșmar pe ceață până acasă, noroc că a mai condus Alex că altfel sigur mă culcam în câmp. Măcar m-am întors cu ideea că a fost ultima zi de cocoț pe 2009, idee care evident am invalidat-o ieri.