Munca de jos #2
Nu ne-am dat bătuți și am continuat lucrările la Raza Soarelui. Tura aceasta am decis să ne oprim la Calypso și Poseidon din 2 motive: trasee foarte circulate și cu top comun. A contat și faptul că cele două rute se reuneau, pentru că în geanta noastră de materiale mai aveam doar un top...
Activitatea a început în stilul deja cunoscut, eu am urcat și am montat statica iar Alex a trecut la înlocuirea primelor protecții. Deși tura trecută lucrurile au mers destul de fluent, acum am dat însă de dracu’, pentru că anumite ancore se învârteau cu totul în perete și concluzia comună a fost că trebuie extrase integral din perete cu tot cu pastila de expansiune.
A fost trist, pentru că pentru prima oară am conștientizat cât de bună poate fi o rangă la asemenea intervenții. Dar n-am cedat și deși înjurăturile curgeau ca la ușa cortului printre dinți, am reușit să extrag cele 2 ancore problematice făcând presiune mare cu picioarele pe perete, trăgând de ancoră cu o buclă racordata la ham și desfiletând în același timp cu imbusul. Am pierdut astfel foarte mult timp, forțe și nervi dar evident nici să renunțăm nu se putea.
După ce am finalizat cele 2 rute, am aruncat un ochi pe varianta reloaded a lui Poseidon (ambele trasee cotate 7a au câteva prize săpate) și după un plan comun născut de Alex și de subsemnatul a rezultat Poseidon Reloaded, grad propus... 7a/7a+ adică mai dă-o în morții măsii de treabă. Trist moment, dezamăgitor, pentru că peste tot unde erau săpate am găsit prize naturale pe lângă și nu mi s-a părut a fi mare diferență fără. Probabil cel mai trist FA al meu, dacă îl pot numi așa.
Spre finalul zilei, întrucât acumulatorii de la bormașină mai permiteau câteva găuri, am înlocuit și primele 2 protecții din Borobox, restul asigurărilor fiind noi (linia avea doar 2 ancore inițial, a fost abandonată și finalizată de Edi Prosza după zece ani). Deci per total 3 trasee finalizate și un sentiment de mulțumire interioară.
Următoarea etapă este obligatorie o reorganizare financiară și logistică întrucât am rămas fără topuri și materialul se cam termină, partea bună este că există câteva repere pozitive pentru un ajutor din partea comunității, semn că acțiunile noastre totuși nu sunt ignorate.
Următorul traseu pe listă, poate cel mai periculos dintre cele mai ușoare, este Morpheus.
Activitatea a început în stilul deja cunoscut, eu am urcat și am montat statica iar Alex a trecut la înlocuirea primelor protecții. Deși tura trecută lucrurile au mers destul de fluent, acum am dat însă de dracu’, pentru că anumite ancore se învârteau cu totul în perete și concluzia comună a fost că trebuie extrase integral din perete cu tot cu pastila de expansiune.
A fost trist, pentru că pentru prima oară am conștientizat cât de bună poate fi o rangă la asemenea intervenții. Dar n-am cedat și deși înjurăturile curgeau ca la ușa cortului printre dinți, am reușit să extrag cele 2 ancore problematice făcând presiune mare cu picioarele pe perete, trăgând de ancoră cu o buclă racordata la ham și desfiletând în același timp cu imbusul. Am pierdut astfel foarte mult timp, forțe și nervi dar evident nici să renunțăm nu se putea.
După ce am finalizat cele 2 rute, am aruncat un ochi pe varianta reloaded a lui Poseidon (ambele trasee cotate 7a au câteva prize săpate) și după un plan comun născut de Alex și de subsemnatul a rezultat Poseidon Reloaded, grad propus... 7a/7a+ adică mai dă-o în morții măsii de treabă. Trist moment, dezamăgitor, pentru că peste tot unde erau săpate am găsit prize naturale pe lângă și nu mi s-a părut a fi mare diferență fără. Probabil cel mai trist FA al meu, dacă îl pot numi așa.
Spre finalul zilei, întrucât acumulatorii de la bormașină mai permiteau câteva găuri, am înlocuit și primele 2 protecții din Borobox, restul asigurărilor fiind noi (linia avea doar 2 ancore inițial, a fost abandonată și finalizată de Edi Prosza după zece ani). Deci per total 3 trasee finalizate și un sentiment de mulțumire interioară.
Următoarea etapă este obligatorie o reorganizare financiară și logistică întrucât am rămas fără topuri și materialul se cam termină, partea bună este că există câteva repere pozitive pentru un ajutor din partea comunității, semn că acțiunile noastre totuși nu sunt ignorate.
Următorul traseu pe listă, poate cel mai periculos dintre cele mai ușoare, este Morpheus.
Etichete: reechipări
publicat de Florian Mastacan la
10:44 PM
4 comentarii:
Salutare,
Daca mai simti nevoia unui ajutor in materiale pentru re-echipari et co. bucuros sa te ajut cu ce mai am p'acasa sau poate chiar mai mult. Din pacate sunt in Bucuresti dar daca ai drum sau stiu eu...gasim o solutie.
Victor
De
Victor Avram, La
4:47 PM
Salutare Victor.
De ajutor este tot timpul nevoie, atat pentru reechipari cat si pentru deschiderea de noi rute. Daca exista posibilitati de ajutor in ceea ce priveste materialele, raman profund recunoscator :)
Multumesc,
Kobe.
De
Florian Mastacan, La
12:33 AM
Ok Kobe,
Momentam n-am mare lucru pe acasa, vreo doua duzini de urechi FIXE nou noute si o mana de spituri dar zic ca pot sa fac mai mult de atat. Sa vedem prin ce modalitate putem discuta, mail, tel, etc.
De
Victor Avram, La
12:42 PM
Arunca un mail cand ai timp, adresa mea e simpla kobe arond kobe punct ro :)
De
Florian Mastacan, La
11:09 PM
Trimiteţi un comentariu
<< Pagina de pornire