Niciodată să nu zici niciodată

E sâmbătă dimineaţa şi-mi beau cafeaua... acasă. Da, acasă şi nu la Răchiţele cum ar fi trebuit să fie, foarte indispus şi dezamăgit de turnura pe care au luat-o lucrurile în ultimele ore.

După o mică şi rapidă intervenţie chirurgicală joi seara, cu rolul de a îndepărta un cheag de sânge ce mă necăjea în zona dorsală (a se citi “fund”), în noaptea dinspre joi şi vineri în jurul orei 01 m-am trezit în urma unei puternici hemoragii pe care în zadar am încercat să o opresc timp de o oră jumătate. Deja lucrurile evoluaseră atât de prost încât începeam să dau semne de pierdere acută de sânge (ameţeli, frisoane), eram incapabil să conduc plus că era imposibil să stau în şezut aşa că nu am mai avut ce face decât să sun la 112.

Transportat cu SMURD-ul la urgenţe, am fost stabilizat rapid şi trecut pe perfuzii iar după aproape o oră sângerarea era relativ oprită. Analizele n-au adus nimic nou, decât faptul cunoscut că am o deficienţă de vitamina K în organism şi drept urmare timpii de coagulare sunt mult crescuti peste limita normală. M-au ţinut la monitorizare până dimineaţa şi după o serie de controale mai mult decât inutile cu diverşi chirurgi (fiecare prezentând binenţeles versiunea şi viziunea proprie asupra problemei) şi după o criză de nervi pentru timpul pierdut pe acolo din cauza birocraţiei, am fost trimis la domiciliu.

La ora 11 eram acasă distrus tot şi în mintea mea ştiam că trebuia să fi fost plecat de 3 ore deja. Petronela deja suna în dreapta şi stânga pentru a anula plecarea dar eu am zis că totuşi să încerc să dorm 1 oră să vad cum mă simt. M-am trezit după 6 ore şi am vizitat doctorul care mă operase şi care mi-a explicat faptul că lucrurile s-au înrăutăţit dar sunt rezolvabile şi că totuşi aş putea forţa plecarea la concurs cu condiţia să stau întins pe drumul până acolo.

Am zis pas. Drumul era prea lung, vreo 500 km, n-avea cine să conducă iar locaţia era cam izolată în cazul în care apăreau din nou probleme. E trist să stai să te gândeşti la lucruri care trebuiau să se întâmple altfel deşi da, e doar un concurs şi sănătatea e tot timpul mai importantă ca orice. Ironia sorţii.

Rien ne vas plus

Jocurile sunt făcute, nu rămâne decât să-mi joc cartea. Programul de antrenament a fost respectat conform planului, mă simt ok, mental sunt foarte liniştit deci nu-mi rămâne decât să văd dacă într-adevăr toată această stare continuă de bine este reală şi poate fi valorificată.

În week-endul trecut m-am căţărat aproape non stop. Am reuşit să parcurg fără căderi „Dance 4 Life” (de 2 ori chiar) cât şi „Enter the Dragon” – trasee la care altă dată lucram cu zilele, am croşetat rapid prin rutele uşoare practicabile din faleză şi am dat un randament foarte bun încercând de multe ori să-mi complic paşii. Antrenamentele la panou au devenit din ce în ce mai dure, cu mişcări impuse în condiţii cât mai dificile iar aportul fizic a crescut de asemenea corespunzător cu nivelul traseelor.

Nu văd decât 2 ţinte acum: concursul din week-end şi “Millenium”. După asta ştiu exact ce am de făcut iar lista e foarte lungă pentru că sezonul ce urmează va fi unul mai special. Poate pentru că schimb prefixul, poate pentru că simt că pot, poate pentru că tocmai faptul că “îmbătrânesc” mă motivează mai tare ca oricând uitându-mă în jurul meu.

Să vedem cum se învârt zarurile în weekend!

Intensitate crescută

Apropierea Campionatului Naţional de la Răchiţele, care se va petrece fix la finalul lunii, mi-a modificat radical programul de pregătire. Exceptând ieşirea de week-end “în natură”, numărul de antrenamente din timpul săptămânii a ajuns la trei iar zilele de repaus implică alte activităţi care de multe ori fuseseră neglijate (stretching, etc.)

Spre deosebire de începutul anului, când din punct de vedere fizic eram destul de jos după pauza de sărbători, acum mă consider din nou funcţional şi prin urmare turaţia motoarelor creşte progresiv. Ieşirile la stâncă au fost modificate astfel încât acum momentan mă axez pe rulaj, renunţând pentru 2 săptămâni la proiectul iniţial, care va deveni din nou target după ce campionatul va fi încheiat.

Duminică am trecut şi la o scurtă pregătire pentru partea de gheaţă, dat fiind faptul că acum cele două cascade din Bicăjel sunt închegate OK şi drept urmare pot să mă antrenez eficient şi pentru proba de viteză. Am profitat de ocazie însă pentru a face o comparaţie între Fusion şi Nomic pe gheaţă iar decizia finală a fost foarte clară din punctul meu de vedere, şi anume Fusion sucks :)



Profilul super agresiv al lamei, care îi conferă o precizie imbatabilă la dry, necesită un stil mai aparte de lovire care în punctul final trebuie să imprime şi o mişcare de rotaţie a capului pioletului în jos. Altfel, unghiul de lovire nu este cel optim şi de cele mai multe ori plasamentul nu este foarte sigur sau gheaţa se crapă prea mult, aspect care în condiţiile de viteză poate fi catastrofal. În condiţiile normale de lucru, mai ales dacă stilul de lovire se stăpâneşte corespunzător, cred că se poate face treabă bună cu Fusion-ul dar marja de eroare la lovire este foarte redusă.

Drept urmare, am concluzionat că la viteză voi evolua cu Nomicul dezechipat de greutăţi şi ascuţit agresiv pentru agăţare. Cronometrul a arătat un timp bun la prima evoluţie de test dar sper ca în cursul acestei săptămâni să îl îmbunătăţesc fundamental, sub marja de 1 minut.

Bicăjelul este îngheţat complet la ora actuală şi prin urmare în acest moment toate traseele sunt practicabile. Am profitat de ocazie şi am parcurs un traseu care nu îl bifasem până acum, “Out of Fuel”, singurul traseu care este complet inabordabil dacă nu există pod de gheaţă, ocazie cu care m-am amuzat teribil de faptul că primele 2 ancore au devenit inutile întrucât nivelul râului este acum ridicat cu aproape 2 metri şi prin urmare evoluţia porneşte de la nivelul ancorei 3. Cu un M7, un M8 şi un M9- parcurse fără erori, m-am putut declara mulţumit de acest antrenament în natură, mai ales întrucât cele 3 trasee nu m-au terminat din punct de vedere fizic.

Mă simt bine, tonusul este în creştere şi dacă menţin ritmul actual de pregătire şi motivaţie cred că singurul element care mă poate destabiliza în competiţie este ghinionul. Iar acest lucru îl pot accepta fără regrete.

Ohne dich

De ascultat, chiar dacă piesa este foarte melancolică. Super poveste, super videoclip, super versuri, super melodie...

Rezumat 2008

Scurt şi la obiect, aspectele mai importante:

Escaladă

1. Primul 8a+ (Burtoflex - Cheile Bicazului)
2. 4 trasee de grad 8a (Happy End, La Luna Nera, Glissando – Cheile Bicazului, Noroc – Belvedere)
3. 1 traseu de grad 7c+ (Euthanasia – Cheile Bicazului)

Competiţional

1. Campion Naţional la viteză pe gheaţă
2. Locul 4 la Campionatul Naţional de dry tooling
3. Locul 2 în Cupa României/Locul 5 la Cupa CAR, dry tooling

Muncă în folosul comunităţii

1. Încă două trasee amenajate în Bicăjel, împreună cu Ciprian Andrecuţ şi Lucian Bursuc (Millenium M10- şi Harmonica M8)
2. Continuat lucrul la topo-ul traseelor de escaladă din Cheile Bicazului
3. În curând.... www.cheilebicazului.info

Cam atat? :)

La început de 2009

A trecut anul şi odată cu el şi pauza pe care o dorisem atat de mult. După 13 zile de odihnă, întrerupte de doar 2 zile de mişcare foarte uşoară, în sfârşit m-am simţit mai bine, mai detaşat şi pregătit de un nou început. Am avut în sfârşit timp să mai ordonez una alta prin casă şi să mă relaxez româneşte (a se citi “a mânca şi bea” pe săturate).

Din această perioadă, evident, am ieşit prost în ceea ce priveşte căţăratul, adică iarăşi mi s-a redus dramatic randamentul. E un lucru pe care îl simt tot timpul după orice pauză şi care l-am verificat în week-end unde n-am mai fost în stare să leg în „Millenium” nici 75% din paşii pe care îi înlănţuisem la tura precedentă. Mă aşteptam într-un fel la asta, dar poate nu chiar aşa de dramatic. Cert este că trebuie să mă reapuc din nou de antrenamente, anul acesta intenţionând să modific puţin regulile jocului pentru a-mi corecta deficienţele de ordin fizic (căci din punct de vedere tehnic stăm, mulţumim celui de Sus, foarte bine).

Mi-am făcut nişte planuri şi pentru acest sezon, care momentan va continua cu dry tooling-ul exact până după ce va trece şi Campionatul Naţional, urmând ca după aceea să mă apuc mult mai devreme comparativ cu anul trecut. De asemenea, mi-am pregătit şi “tick list”-ul cu trasee care vreau să le parcurg în 2009, o lista un pic cam lungă şi poate îndrăzneaţă, dar în mod cert dacă nu îţi propui lucruri măreţe, nu progresezi. Până acum tot timpul mi-am îndeplinit sau depăşit planul, să vedem ce se va întâmpla acum.

Cam atât pentru moment iar mai jos postez cele 3 filme de la Cupa României 2008 la dry tooling, după cum am promis.


Calificari #1 - Cupa Romaniei 2008 (dry tooling)


Calificari #2 - Cupa Romaniei 2008 (dry tooling)


Finala - Cupa Romaniei 2008 (dry tooling)