Perioadă de tranziţie

Am început din nou să mă duc la panoul de escaladă. După cum mă aşteptam sunt super OK din punct de vedere fizic şi trebuie doar să am răbdare cu reacomodarea degetelor. Durerile musculare care le moştenisem odată cu parcurgerea proiectului din Bicăjel au trecut cam în 10 zile dar recunosc faptul că nu am avut răbdare să fac o pauză prelungită pentru recuperare totală, aşa că am dus “boala” pe picioare.

Concomitent cu antrenamentele de reacomodare care nu sunt foarte intense, am continuat şi pregătirea la panoul de dry într-un sistem de întreţinere musculară ce are rolul de a mă menţine în priză. În week-end este un concurs de dry tooling la Braşov la sala lui Pti şi evident că nu am să ratez ocazia, mai ales ţinând cont de frumoasa infrastructură care este disponibilă pentru competiţie.

Luna februarie a reîntors frigul la locul lui şi primăvara se lasă din nou aşteptată. Oscilez între două ramuri sportive care se completează una pe alta dar nu mă pot pregăti intens pentru niciuna din ele şi prin urmare mă las dus de val. Proiecte în Bicăjel nu mai sunt iar inima mă trage din ce în ce mai mult spre mult aşteptatele activităţi legate de sezonul cald.

Aştept să treacă concursul, după care voi lua o decizie. Poate se întâmplă ceva între timp :)

Millenium (M10-) - FA Video

Pe blogul lui Ciprian Andrecuţ, găsiţi un video complex al First Ascent-ului acestui traseu, precum şi un intro ce prezintă foarte succint principalele rute din Cheile Bicăjelului.

Vizionare plăcută şi spor la antrenament!

Millenium (M10-)

După tot ce se întâmplase, practic, nu-mi mai rămăsese decât proiectul. Cu această idee în minte mi-a fost destul de uşor să îmi revin din starea prin care trecusem şi să îmi reiau pregătirea cu 3 zile de antrenament consecutive. Constatând că lucrurile nu stau aşa de rău precum mă aşteptam, am alocat 2 zile de pauză şi m-am dus în Chei la fapte.

Foarte motivat, îmi doream o rezolvare cât mai rapidă e problemei pentru a încheia sezonul de dry tooling în mediu natural şi a mă concentra încă două săptămâni de pregătire indoor pentru un concurs la Braşov. Evident, din ce în ce mai des mă gândesc la trecerea uşoară spre sezonul de escaladă. Fără acest concurs de dry tooling anunţat pe ultima sută de metri, probabil aş fi pus de duminică sculele în cui până la următoarea iarnă.

Vremea a fost OK, condiţiile destul de bune astfel încât după o încălzire cu succes pe “Harmonica” (M8), am trecut direct la fapte. Am fost puternic agasat de faptul că uitasem anumite prize de picioare, aşa că pentru prima oară m-am recunoscut învins la bucla 4, preferând să mă reorganizez, în special mental. După o pauză prelungită de 20 de minute am dat şutul final, reuşind astfel a doua realizare a traseului şi totodata întărind şi propunerea de grad care mi se pare foarte corectă.



Deşi parcurgerea a fost marcată de câteva mici erori de plasament ale picioarelor, sunt bucuros că am avut rezervele fizice de a le corecta pe parcurs. Dar cel mai bucuros sunt de faptul că am avut puterea de spirit să corectez un plasament cheie la final şi să nu vin grămadă din top după ce din nou, un picior fusese plasat cu doar câţiva milimetri mai în stânga decât trebuia. Recunosc că efortul fizic a fost foarte mare şi că probabil dacă nu fructificam acest şut nu mai aveam resursele necesare pentru o nouă încercare, dar ce contează în final este rezultatul.

Şi astfel, pentru câteva minute, am retrăit şi eu un sentiment de mulţumire pe care nu îl mai simţisem de ceva timp.