Tabachka
Prima oară la stâncă în 2009. Prima şedinţă de escaladă. Plecaţi din Iaşi, din patria frigului, în formulă compactă (Vali “Maşină”, Kojac „Babanu’”, noua speranţă Ciprian „Ţâşneală” şi subsemnatul) cu ţinta bine definită şi intitulată Veliko Târnovo, ne-am trezit la nici mai puţin 30 km de Ruse într-o veritabilă furtună de... zăpadă. Moldoveanul e om perseverent, aşa că am înaintat până la destinaţie unde am găsit un strat generos de nea, aproximativ 20 centimetri, care nici măcar nu ne-a permis să ajungem la faleză.
Retraşi debusolaţi în crâşmă la Tempo, unde am mâncat şi băut la propriu ca porcii, deja ne gândeam la o retragere spre sudul României în zone gen Sohodol dar la sugestia telefonică a Petronelei , am zis să aruncăm un ochi în jurul oraşului Ruse unde temperatura părea un pic mai ridicată.

Zis şi făcut, am pus mâna pe telefon şi la sfaturile lui Ioni am avut de ales între Basarbovo (trasee multe dar de nivel uşor/mediu) şi Tabachka (trasee mai puţine dar mai serioase). Drept urmare, am ales a doua zonă, unde pe lângă frumuseţea peisajului ne-a atras şi faptul că eram izolaţi de lumea nebună.

După o aprovizionare hilară la Metro, unde cu 110 Leva (240 RON) am luat mâncare pentru 4 zile, un raft de bere şi o sticlă de whisky pentru nopţile reci ce vor urma, am aruncat tabăra care ne va găzdui timp de 3 nopţi în pribegie.

Aclimatizarea a fost dificilă pentru unii sau insesizabilă pentru alţii. Am constatat că nu mai am acelaşi randament bun pe care îl aveam în condiţii de frig dar pentru rulaj condiţiile au fost relativ OK. Prima zi nu am văzut soare şi prin urmare toată lumea a evoluat pe trasee uşoare. Cea de-a doua zi, am trecut la cucerirea unui 7c („Ticket to the Moon”) care a a devenit brusc un pic mai dificil după ce Vali a rupt o priză relativ esenţială deşi ziua soarele a mai apărut timid printre nori.
A treia zi a fost frigul maxim, dar totuşi am încheiat ziua cu un 7a+ superb care probabil în condiţii optime ar fi ieşit mult mai repede. Iar ultima zi, exact când a ieşit şi soarele pentru 20 de minute, am executat şi 7c-ul care m-a uns la inimă.

Cea mai remarcabilă a fost evoluţia lui Kojac, care pe lângă ce am făcut noi a mai executat încă un 7c plus vreo 3-4 trasee între 7a+ şi 7b, demonstrând faptul că şi-a păstrat tenacitatea care îl caracterizează, indiferent de condiţii.
Cam atât, dar mai bine decât nimic. Oricum azi în Iaşi a nins din nou... mama ei de primăvară.
Retraşi debusolaţi în crâşmă la Tempo, unde am mâncat şi băut la propriu ca porcii, deja ne gândeam la o retragere spre sudul României în zone gen Sohodol dar la sugestia telefonică a Petronelei , am zis să aruncăm un ochi în jurul oraşului Ruse unde temperatura părea un pic mai ridicată.

Zis şi făcut, am pus mâna pe telefon şi la sfaturile lui Ioni am avut de ales între Basarbovo (trasee multe dar de nivel uşor/mediu) şi Tabachka (trasee mai puţine dar mai serioase). Drept urmare, am ales a doua zonă, unde pe lângă frumuseţea peisajului ne-a atras şi faptul că eram izolaţi de lumea nebună.

După o aprovizionare hilară la Metro, unde cu 110 Leva (240 RON) am luat mâncare pentru 4 zile, un raft de bere şi o sticlă de whisky pentru nopţile reci ce vor urma, am aruncat tabăra care ne va găzdui timp de 3 nopţi în pribegie.

Aclimatizarea a fost dificilă pentru unii sau insesizabilă pentru alţii. Am constatat că nu mai am acelaşi randament bun pe care îl aveam în condiţii de frig dar pentru rulaj condiţiile au fost relativ OK. Prima zi nu am văzut soare şi prin urmare toată lumea a evoluat pe trasee uşoare. Cea de-a doua zi, am trecut la cucerirea unui 7c („Ticket to the Moon”) care a a devenit brusc un pic mai dificil după ce Vali a rupt o priză relativ esenţială deşi ziua soarele a mai apărut timid printre nori.
A treia zi a fost frigul maxim, dar totuşi am încheiat ziua cu un 7a+ superb care probabil în condiţii optime ar fi ieşit mult mai repede. Iar ultima zi, exact când a ieşit şi soarele pentru 20 de minute, am executat şi 7c-ul care m-a uns la inimă.

Cea mai remarcabilă a fost evoluţia lui Kojac, care pe lângă ce am făcut noi a mai executat încă un 7c plus vreo 3-4 trasee între 7a+ şi 7b, demonstrând faptul că şi-a păstrat tenacitatea care îl caracterizează, indiferent de condiţii.
Cam atât, dar mai bine decât nimic. Oricum azi în Iaşi a nins din nou... mama ei de primăvară.
Etichete: realizări








