La scos pitoane nu mă face nimeni

N-aş fi vrut să-l dezamăgesc pe Ucigător care dorea musai să caţere de ziua lui dar prognoza nu era extraordinar de optimistă. Plecaţi ca de obicei echipaţi pentru orice, am avut parte de un drum foarte relaxant şi plin de glume. Odată ajunşi în faţa Razei Soarelui am constatat că zăpada e atât de mare încât e imposibil să urcăm sus cu maşina.

Temperatura uşor pe plus = zăpada udă = eu unul m-am udat complet la picioare şi acum când scriu aceste rânduri sunt răcit cobză. Evident udeala era prezentă şi în pereţi drept urmare am trecut din nou la munca de reamenajare în partea de jos a peretelui. Accesul a fost puţin mai facil ca data trecută şi drept urmare ne-am instalat puţin mai în stânga faţă de precedenta intervenţie. Obiectiv: reechiparea unui grup de 3 trasee şi finalizarea proiectului început în tura precedentă.

Am început cu proiectul, care mai avea nevoie de 2 ancore la intrare şi una sus, aspecte care le-am rezolvat foarte rapid. Noul traseu se intitulează “Ohne Dich” (Fără tine) şi este deschis in memoriam pentru Sebastian Verga. E un traseu eminamente tehnic pe faţă foarte uşor căzută dar imposibil de estimat ca şi grad momentan. Oricum, nici foarte uşor nu este.

Cât am ajustat eu ultimele aspecte prin noul traseu, Alex a reechipat complet Warm Um (5b), unul din cele mai rulate trasee din faleză, care în anumite porţiuni avea şi pitoane (pe care le-am extras la final). A urmat Ela (7a), un traseu unde am pierdut destul de mult timp cu regândirea asigurărilor, mai ales întrucât traseul se reuneşte după crux cu Şarpele (5c, care vine din stânga).

Am reuşit până la urmă să rezolvăm problema, Alex a reparat Şarpele iar finalul zilei ne-a prins în zona de top, unde am montat o nouă retragere consolidată şi am degrevat toate pitoanele pe care le-am întâlnit în cale, spre disperarea băieţilor. Adevărul e că cea mai urâtă parte a reechipărilor este demontatul materialului vechi, care uneori cauzează probleme foarte mari şi încrâncenări pe măsură.

Per total sunt foarte mulţumit de cum stau lucrurile până în acest moment. Exceptând câteva intervenţii de cosmetizare minore (pentru a astupa unele găuri ce au apărut la smulgerea ancorelor vechi), jos au mai rămas 3 trasee de reechipat: LH (prima lungime), Miana şi Ioana (prima lungime). Din calculele mele orientative, în 2-3 ieşiri finalizăm tot ce ne-am propus, inclusiv în Placa de Sus. Sper totuşi ca soarele să îşi facă datoria, pentru că în zona superioară urgenţele sunt mai mari.

1. Radu Solo says:

   26/02/2010 at 07:48

   felicitari, baieti pt munca depusa! astept cu nerabdare incalzirea vremii si cred ca dau o fuga la Bicaz! f tare!