Seniorul Apocalipsei (7c/7c+)

Fiind prins cu multe treburi, nu am scris nimic despre mica vacanţă de Paşte. Plecat de acasă cu ideea fixă de a merge la Belvedere (o zonă pe care o agreez foarte mult), după ce am regrupat cu Cristi Joantă, am coborât spre pereţi şi am găsit 90% din faleză udă. Rămas în pană de idei, după câteva telefoane, Cristi a sugerat să mergem în Postăvaru – o altă faleză pe care nu o vizitasem niciodată.

În parcarea de după Bolovanul Prostului ne-am întâlnit şi cu omul care a dus munca asiduă de amenajare, Titus Gonţea. Era din nou singur şi vroia să meargă la pereţi pentru a amenaja ceva. Personal, îl respect mult pentru toată munca pe care a depus-o, mai ales întrucât e vorba de peste 100 de trasee, unele de peste 50-60 metri, cu retrageri intermediare.

Avându-l pe Titus drept ghid, am vizitat scurt o parte din sectoare şi ne-am oprit pentru o scurtă încălzire, după care am aruncat un ochi pe un traseu dificil din zonă intitulat “Nicidecum”. Traseul relativ scurt dar cu un crux foarte dificil pe faţă căzută în prima parte, m-a cam lăsat fără cuvinte la prima intrare. Soarele a fost cel mai mare inamic şi deşi am reuşit să intuiesc o posibilă succesiune de mişcări (care mai apoi am înţeles că se potrivea cu cea pe care Titi Struţeanu a folosit-o la FA) m-am decis să mă retrag.

Finalul zilei ne-a prins la peretele Aboland, echipând şi studiind prima parte a unui traseu superb intitulat Seniorul Apocalipsei – rută în jurul căreia se va învârti acest week-end.

A doua zi echipa s-a lărgit cu Alex şi Cristina, dar din păcate fix când Ucigătorul pornise încălzirea – a venit ploaia şi ne-am văzut obligaţi să ne retragem. Supărare mare, spre prânz echipa spărgându-se: Cristi s-a întors la Bucureşti iar eu m-am dus spre Oneşti pentru seara de Înviere.

A treia zi soarele îşi lua revanşa iar la ora 13.30 eram la faleză. Ne-am încălzit pe un 6c+ din dreapta proiectului (care se reunea cu acesta la primul top) şi am trecut la fapte. La primul şut am conştientizat că ce doream eu să fac “în mâini” e foarte dificil şi drept urmare a urmat o reconfigurare a planului. A urmat şutul decisiv şi am legat ruta, realizând planul pentru ziua respectivă. După golul meu a urmat şutul la vinclu sau surpriza etapei, Alex reuşind şi el în finalul zilei să lege traseul, o premieră pentru el la acest grad care sper să îl motiveze pe viitor.

Un traseu frumos per total, cotat 7c+, în mod cert pe mâna mea şi fără un element fizic susţinut, poate 7c/7c+ fiind un grad mai apropiat de realitate. Totuşi, e doar prima parte dintr-un proiect lung şi superb pe care sper să am ocazia să mă dau în viitor…

Ultima zi am forţat o vizită la Belvedere. Era frig, prea frig pentru gustul meu dar totuşi am zis să arunc un ochi pe Neuron, un traseu pe care doream să îl încerc de mult timp. Foarte frumos traseul, paşii foarte clari şi fermi pe care i-am descoperit de la prima intrare, sper să reuşesc să ajung în zonă în condiţii mai bune ca şi temperatură pentru a lega traseul.

Cam atât din excursia de Paşte. Pentru cine are ocazia să meargă la Postavaru – recomand cu mare căldură zona dar mare atenţie vara, când probabil soarele face ravagii.

PS. Mulţumiri Cristinei pentru poze!

1. Ucigatorul says:

   29/04/2010 at 07:58

   So it begins.