Kalymnos again

Am revenit dar în echipă lărgită: eu, Petro, Cristi Joantă şi Marga. Am aşteptat mai puţin de 1 an de zile şi m-am întors în acel loc minunat unde căţăratul are parcă altă dimensiune. De data asta am pornit la drum orientat spre realizări, deşi în mintea mea mă simţeam parţial nepregătit din cauza lipsei de rulaj.

Dacă tura trecută am apelat la un charter Otopeni – Kos, acum am decis să îmi construiesc intinerariul singur, pe bucăţi, combinând 3 zboruri diferite cu 3 companii diferite. Iaşi – Otopeni cu Tarom, Otopeni – Atena cu Olympic Air şi Atena – Kos cu Aegean Airlines. Costul total al deplasării 1.300 RON de persoană, evident pentru cei din Bucureşti suma scăzând cu aproximativ 350 RON. Exceptând o lungă aşteptare în Atena (dublă ca timp faţă de rezervarea iniţială, din cauza reprogramării anunţate a unui zbor), călătoria a parcurs şnur până în Kos, unde am aterizat la 21:20.

Deşi ultima barcă pleca la 21:00, în program scrie clar că tot timpul aşteaptă aterizarea ultimului zbor, care de cele mai multe ori aduce căţărători ce navighează spre Kalymnos. Aceleaşi costuri ca şi data trecută, adică 15 EUR taxi-ul de la aeroport la port (Mastichari) şi 6 EUR barca din Mastichari spre Kalymnos. Am fost aşteptaţi în port de gazda noastră, Poppy – unde vă recomand călduros să staţi mai ales datorită condiţiilor foarte bune la preţuri rezonabile (25 EUR camera).

Pentru a ne deplasa pe insulă am apelat la scutere, pe care tot de la Poppy le-am luat, practic de la fratele ei care tocmai îşi deschisese o afacere în domeniu. Cost 11 EUR pe zi şi senzaţii pe măsură. Exceptând o pană de carburant (da, trebuia să fac şi eu odata pana prostului) alte momente neplăcute nu au existat, reuşind să stăpânesc destul de bine tehnica de conducere a drăciei şi reuşind şi recordul absolut de a prinde 70 de km la oră (evident, la vale). Necesită permis de conducere categoria B.

Evident, voi trece la căţărat. Am căţărat practic 10 zile şi am parcurs 16 trasee cu dificultăţi de la 6a la 8a. Nu ştiu dacă e mult sau puţin, dar per total mă simt împlinit, mai ales întrucât ziua de căţărat practic avea între 4-5 ore. Am căţărat numai dimineaţa, exceptând o singură zi când am dat un singur şut seara la unul din proiectele mele. Probabil dacă insistam seara făceam mai multe trasee de rulaj, dar regula va rămâne valabilă doar pentru viitor.

Am început căţăratul la Spartacus cu ceva trasee de rulaj. Fără grade mari, dar trasee cât mai lungi posibil şi foarte frumoase. Treptat, am ales de comun acord cu Cristi un traseu cotat 7b intitulat Gladiator, pe care eu am reuşit să îl parcurg abia în a doua zi. Mi s-a părut un traseu complex, superb dar decotat golănesc – cum se întâmplă cu multe trasee de nivel mediu din Kalymnos care au un rulaj excesiv (sute de realizări). Crux atât la intrare, vreo 15 metri de rezistenţă pe coloane şi găuri, un crux deloc uşor (o ridicare combinată cu o venire pe picior) şi iar rezistenţă.

Printre picături, în toate zilele de căţărat am încercat să bag rulaj cât mai mult posibil pe trasee care nu erau genul meu – adică cât mai multe coloane şi prinderi. Prin rulaj înţeleg rute până în 7a care le foloseam pentru încălzire (evident numai rute noi, neparcurse în trecut) pe care să le parcurg la vedere. Ceea ce am şi reuşit, dar efortul impus mi-a confirmat faptul că trebuie să mă antrenez mult mai mult la pensate…

Astfel au trecut primele două zile de căţărat fără prea mari reuşite. Cu 7b-ul în buzunar am rămas la aceeaşi faleză unde Cristi avea un proiect şi am încercat să ridic ştacheta. A urmat Magnetus (7c), despre care voi scrie în postul următor.

1. Cristi says:

   08/08/2010 at 13:52

   Salut,

   Felicitari pentru realizari. Si eu imi doresc sa ajung in Kalymnos si vroiam sa te deranjez cu o intrebare:
   -pentru o persoana care nu duce mai mult de gradul 6b, exista trasee sa ma tina ocupat vreo 10 zile?
   Multumesc
2. Florian Mastacan says:

   08/08/2010 at 19:10

   In mod cert nu iti ajunge timpul, sunt cred ca in jur de 400 de trasee in zona 6b si mai jos :)

   Deci, go for it!