Fair Play (8a)

Rulaj. Cel puţin asta vroiam să fac şi astfel alocasem 2 zile în Chei, chit că se anunţau ploi destul de substanţiale. Probabil plouase toată săptămâna, întrucât multe din faleze erau ude şi prin urmare ne-am oprit la Hornu cu Fereastră, unde tot sectorul părea uscat şi în plus aveau şi restul băieţilor (Forest şi Ţâşneală) proiecte disponibile.

De încălzit, mai greu, întrucât sunt doar trasee tari prin zonă. Prin urmare am aplicat clasica de acum încălzire “pe bucle”, fără a forţa deloc, la care s-a adăugat şi o intrare eşuată într-un 7c. Bun, rulaj nu putem să facem, hai să lichidăm conturile cu Fair Play – un traseu pe care îl mai încercasem o zi în 2008.

Ruta în sine e destul de compactă, cu 2 secţiuni de bloc pe faţă verticală. Ambele secţiuni sunt un pic morpho, în special cea superioară unde problemele apar atât la încărcarea finală cât şi la ţinerea topului (o inversă dificilă). Din amintirile trecutului, jos nu făcusem nimic iar sus mirosisem puţin mişcarea. Evident memoria nu mi-a jucat feste dar cu o noua viziune am avut nevoie doar de 15 minute pentru a găsi cea mai simplă şi echilibrată soluţie pentru primul pas, aplicând cu succes regula “prizele mari nu sunt totdeauna cele utile”.

Sus, am preluat rapid planul lui Forest dar la ultima încărcare, dintr-o inversă spre o priză destul de pretenţioasă, am realizat că e posibil să nu fac mişcarea venind de jos, întrucât nu reuşeam deloc să mă încadrez pe picioarele bune. Am dat un şut şi am eşuat evident sus, încercând să modific cumva planul pentru a nu face încărcarea finală dezechilibrat. Am găsit eu “ceva” dar acea soluţie s-a dovedit a fi şi mai nasoală, dezechilibrându-mă şi mai tare la şutul următor.

După care a venit ploaia şi s-a terminat ziua. Eram pachet de nervi, întrucât bănuiam că a doua zi inundaţiile vor fi mai substanţiale şi iar rămân agăţat cu un traseu în lista de proiecte. Am dormit foarte prost noaptea iar dimineaţă la ora 11 eram prezenţi la faleză pentru noi încercări.

Aceaşi încălzire pe bucle, un pic de studiu mai aprofundat sus. Negăsind soluţii tehnice, am decis să dau un şut “în forţă” cu speranţa că voi merge cât mai optim până la crux şi că voi avea resurse fizice cât mai mari pentru final. Am trecut de cruxul inferior, parcă mai greu ca ziua trecută şi în pasul de respiro de sub ultimele 2 bucle mi-am scos cu dinţii tot leucoplastul de pe degete, decis fiind să-i dau lovitura de graţie.

Am trecut optim şi rapid prin crux şi la zona morpho am dat-o bărbăteşte în blocaj, reuşind atât să fac mişcarea, cât şi să ţin topul respectiv să asigur ultima buclă înainte de a cădea din poziţia dezechilibrată. M-am simţit uşurat dar fără plăcere, având un sentiment interior de frustrare din cauza situaţiei de ori-ori la care fusesem supus. Dar important e că mi-a mers planul, probabil pentru că m-am motivat bine şi am dat totul la blocajul final care nu reuşisem să-l coordonez deloc pe picioare mai bune.

Ziua s-a încheiat cu 3 ploi consecutive, intrerupte de scurte acţiuni de rulaj pe 6b+ şi 6c. După care a venit ploaia finală (a se citi inundaţia) şi am plecat toţi acasă. Palmaresul meu tocmai se îmbogăţise cu cel de-al 10-lea 8a, dar abia acasă mi-am dat seama de acest lucru.

Next?

1. joanta says:

   24/06/2010 at 07:30

   ce plm te tot lauzi atat? auzi la el, “am dat-o bărbăteşte în blocaj”…. osutapatrujsapte, bah :)))
2. Florian Mastacan says:

   24/06/2010 at 07:41

   Blocaj fraiere, dar am pus si un picior, stii tu de astea? :D