RSS: Articole | Comentarii

Omul cât trăieşte învaţă

7 comentarii

Am fost elev la un curs de bouldering indoor ţinut de Oliver Batîr. Greu de crezut pentru unii, uşor de acceptat pentru mine. Curs dezamăgitor pentru unii care sperau să se caţere mult şi să răstoarne munţii în 7 zile, curs fantastic de interesant şi de motivant pentru mine.

Sub egida “Free Your Mind”, am fost 5 cursanţi care au finalizat cele 3 module. Nu intru în detalii pentru că cine vrea cu adevărat să înţeleagă sau să simtă ceva din atmosfera cursului – trebuie să participe. În esenţă însă, am luat-o toţi cu începutul şi uşor uşor ne-am diferenţiat în funcţie de nivelul şi aptitudinile fiecăruia, dezvoltând cunoştinţele sau învăţând lucruri noi de la zero.

Făcând abstracţie de atmosfera degajată, şedinţele de curs, care s-au întins uneori până la 1 noaptea, au scos din fiecare ce era mai bun şi au evidenţiat evident minusurile care trebuie corectate prin antrenament specific, atât din punct de vedere competiţional sau corelat cu planurile pentru realizări în bouldering şi escaladă.

Acum, după aproape 15 ani de căţărat şi destul de multe realizări deloc de neglijat, am conştientizat că de fapt eu nu m-am antrenat niciodată pentru structurat şi corelat cu obiectivele ferme de viitor. Sau cum ar zice alţii, i-am cam dat-o din talent, combinat cu multă mişcare, experienţă şi voinţă. Sau mai pe scurt – m-am dat şi am făcut ce şi cât am putut.

Probabil, nu e rău nici aşa dar întrebarea care mă roade este oare câte realizări ar fi putut veni mai repede? Sau câte încercări au fost ratate din raţiuni tehnice? Sau de ce am ratat eu finala la Balcaniadă pentru că nu am aplicat o simplă regulă de echilibru static?

În mod cert, metode de antrenament există şi sunt multe moduri de abordare a problemei. Important este să te antrenezi pentru ceva cuantificabil şi realizabil, să accepţi o modificare radicală a problemei şi să suferi puţin. Pentru că în final s-ar putea să fie mai puţină muncă cu băieţii la comun, un regim mai strict şi un val de realizări sau eşecuri. Pe care trebuie să le gestionezi corespunzător pentru a merge înainte.

Totul însă e legat de obiectivele pe care ţi le impui şi disponibilitatea de a investi în a le atinge, pentru că teoria cu datul din plăcere (pe care o aud frecvent în jurul meu taman la cei care refuză să se încordeze mai tare) se dărâmă mai ceva ca un castel din cărţi de joc.

  1. serban says:

    total de acord…

  2. Mihaela C. says:

    Nice, bravo tie c-ai mers la curs si muncesti mult sa cresti gradu.
    Mi-ar placea sa-l avem pe Oliver si la Cluj cu un curs…
    Dar nu pricep eu fraza de final… de ce se darama teoria? :)

  3. Florian Mastacan says:

    Teoria se darama pentru ca de cele mai multe ori e aplicata si spusa ca o scuza pentru neputinta :)

  4. Trebuie ca a fost fain cursul si plin de invataminte. Interesant si blogul tau, plin de poze si info utile.

    Teoria datului de placere se darama doar pentru tine, pentru altii e mereu valabila :-) Unii se antreneaza pentru realizari si performante personale, altii realizeaza ca e o performanta sa se poata bucura de munte si stanca. Nici o contradictie, fiecare cu drumul lui.

    Spor in toate!

  5. Florian Mastacan says:

    Sabin,

    Poate nu m-am exprimat corect sau respectiva replica lasa loc prea larg de interpretare. Ma refer la acele persoane care vor sa ridice putin stacheta, se bat cu caramida in piept, dau de greu, se lupta cu acel “greu” un numar de zile sau luni si in momentul cand trebuie sa isi gestioneze esecul afiseaza respectiva scuza cu cea mai mare seninatate. Este evident ca placerea fiecaruia poate avea valori variabile ca si intensitate, ce ma deranjeaza este ipocrizia, fantastic de evidenta la unii.

    Spor si tie in tot ceea ce faci!

    Kobe.

  6. da, nu e usor sa fii autentic si integru, ego-ul se cere ‘mangaiat’, ne e frica de ce spun ceilalti daca ne recunoastem limitele :-)

  7. cosmo says:

    nu ne e frica. :) zic eu …

    nu m-am mai antrenat de mai bine de 10 ani, ma dau asa de doru lelii ca ma cheama chiatra si pentru asta sunt la acelasi nivel adica tot ala de acu 10 ani.

    greul vine cand cazi si tre sa te ridici …

    oricum ar fi daca ai obiective clare pe care le urmaresti cu un antrenament coerent, rezultatele se vor vedea. daca te antrenezi de dragul antrenamentului cu un obiectiv generic de a fi mai bun sau antrenamentul se considera a fi cat mai multe incercari ca doar doar o iesi, sunt sigur ca plafonarea se va manifesta urgent.

    servus mult

Leave a Reply