Aveiro

Decizia de a merge în Portugalia era luată de mult timp şi determinată de faptul că sora Petronelei îşi încheia un an de studii acolo. Prin urmare am plecat 2 şi ne-am întors 3, după 5 zile de vacanţă petrecute în Aveiro, un orăşel situat la 2 ore şi 30 de minute de mers cu trenul din Lisabona.

Pentru a ajunge la destinaţie însă, lucrurile stau puţin mai complicat în special dacă bugetul este mai redus (cum a fost cazul nostru de faţă). Varianta optimă este prin Lufthansa via Frankfurt, dacă se doreşte un zbor liniştit cu o companie de linie serioasă. Zbor direct nu există decât la BlueAir din Băneasa, însă atenţie mare căci la dus ajunge la 23.15 când aproape tot transportul comun nu mai circulă şi taxi-urile nu sunt deloc ieftine. Prin urmare, am ales la dus o combinaţie de 2 zboruri cu EasyJet via Milano şi la întoarcere zborul direct din Lisabona spre Băneasa cu BlueAir – având avantajul că la ora 07 eram în Bucureşti. Am ieşit astfel mai ieftin per total cu tot cu zborul din Iaşi şi în plus orarul ne-a permis să ne stabilim şi legăturile de rigoare.

Zborul de plecare a mers relativ OK, chit că EasyJet e mai low-cost iar relaţia cu Italia transportă mulţi români care merg la muncă. Noroc însă că zborurile din Băneasa sunt mai ieftine decât ăştia (care pleacă din Otopeni) şi totuşi n-am avut de suportat chiar foarte mulţi needucaţi. Alegându-mi zborurile cu pauze de aproximativ 3 ore, am plecat la 06.00 din Iaşi şi la ora 19.30 eram în Lisabona. La 00.00 eram în Aveiro după o călătorie cu InterCity-ul şi astfel într-un final am aruncat ancora.

Orăşelul este mic, compact, foarte curat şi lângă ocean. Cu o Universitate destul de mare care reuneşte studenţi din toată lumea, magazine cochete, cafenele şi băruleţe la toate colţurile. Mi-a fost aproape imposibil să înţeleg limba portugheză însă norocul mi-a surâs prin faptul că persoanele cu care m-am intersectat mai ştiau şi ceva engleză. Ne-a luat practic o zi să ne odihnim după drum şi încă o zi să cunoaştem oraşul în amănunt.

După prima escapadă cu autobuzul spre plajă, din a doua zi am trecut la autostop. Mult mai amuzant şi mai rapid, călătorind cu toate tipurile de maşini posibile – de la decapotabilă la business class. Plaja de la Barra e impresionantă şi vegheată de un imens far (portul este aproape) iar nisipul este incredibil de fin. Singura durere e apa extraordinar de rece a oceanului, dar nu am rezistat şi am năvălit în apă pentru o baie foarte scurtă.

Mâncarea şi băutura – pe alese, pentru toate gusturile posibile. Aspect enervant – berea la 0.2 litri, mai ales în condiţiile în care cea mai mare bere posibilă în bar este de 0.4 litri. Trecând peste acest aspect, viaţa de noapte e destul de animată în zonă, în special datorită prezenţei masive a studenţilor. Preţurile variază destul de mult la anumite servicii. Transportul în comun e scump, dar mâncarea e mai ieftină în regim de supermarket. La fel, anumite servicii sunt mult mai ieftine ca la noi – de exemplu un espresso e 0.60 EUR.

Fiind o călătorie scurtă, nu prea am avut timp de vizite în afara oraşului. Să zicem că a fost un starting point, o primă expediţie de tatonare iar concluzia finală e că voi reveni mai mult ca sigur în zonă pentru că prima impresie a fost foarte bună. Călătoria s-a încheiat cu descinderea în halta Băneasa, ocazia cu care m-am lămurit că mult hulitul nostru aeroport din Iaşi e luxul de pe lume.

Singurul regret este dat de faptul că nu am reuşit să vizităm Lisabona, dar rămâne pe data viitoare când poate am să merg şi la căţărat în Portugalia.

1. ionut says:

   15/07/2010 at 14:47

   Esti cam crispat in apa. :-) Era mai rece decit Bicajelu?
2. Florian Mastacan says:

   19/07/2010 at 07:02

   Incredibil de rece…