RSS: Articole | Comentarii

Moldova Bouldering Contest #2

2 comentarii

După ce eșuasem în prima etapă, am depus tot posibilul pentru a repara ce se mai putea repara. De data asta mă simțeam OK și în plus aveam un chef foarte mare de mișcare. Concursul fusese puțin ajustat iar noi cei de la “master” trebuia să evoluăm pe 3 tipuri de trasee: 300, 600 și 1.000 de puncte, renunțând la prima serie de 100 care era destinată exclusiv celor de la categoria “open”.

Având la dispoziție o suprafață mare de panou, Oliver s-a desfășurat ca de obicei în stilul lui caracteristic. Adică, ireproșabil. Am avut de parcurs 15 trasee x 300, 18 trasee x 600 și 4 x 1.000, deci un total de 37 de trasee în 4 ore. Principiul de punctaj fiind cel adițional (punctele nu se împart la numărul de reușite), am încercat să cațăr cât mai multe trasee posibil. Treaba a mers relativ bine, în prima oră epuizasem toate traseele de 300 de puncte și începusem să execut rute din următorul palier.

După trei ore de concurs, am executat și primul traseu de 1.000 de puncte, care nu a avut repetare în concurs. Alături de cele 16 trasee de 600 de puncte plus toate de 300 de puncte, m-am calificat în finală pe locul 2, la egalitate cu Kojac. Până aici, toate păreau bune și frumoase. A urmat clasica de acum pauză de 2 ore și am intrat la finală.

Primul bloc a fost un mare bocanc în gură pentru mine, adică nu am reușit să plec în el. O mișcare de forță cu picioarele la aderență, însă în cele 3 încercări nu am nimerit deloc poziția piciorului la start și drept urmare am luat un mare zero în punctajul general. Traseul era atât de simplu încât te surpindea enorm prin modul lui de concepție, practic 2 module paralele pe care trebuia să te urci și să stai fără mâini la final.

Reîntors la izolare, am tras linie și am încercat să mă concentrez la prezent. Cărțile oricum erau aruncate iar de pierdut nu mai aveam ce. A urmat blocul 2, pe departe cel mai dificil din toate, mișcări powerful. M-am gândit vreo 2 minute la el în timpul vizionării și mi-a venit o super idee care mi-a permis să stau fără mâini fix în mijlocul cruxului. Am parcurs blocul din prima cu un efort mult mai mic decât ceilalți și am așteptat ultimul bloc.

Blocul 3 era un traverseu mai complex ce trecea prin 2 sectoare ale panoului, făcubil din prima. N-am mers rău însă la top nu m-am poziționat cum trebuie și am căzut, fiind nevoit să mai dau o încercare pentru a-l parcurge. Cu 2 topuri din 3 încercări m-am clasat pe 4, insuficient pentru a prinde un loc pe podiumul general unde tot pe 4 am rămas. Chiar dacă aș fi reușit blocul 3 din prima, tot nu aș fi schimbat nimic în scripte, soluția de departajare rămânând evoluția din primul bloc.


Exceptând problema de percepție la primul bloc, în rest sunt foarte mulțumit de evoluția  din etapa de la Iași. Păcat că mi-am îngropat munca cu evoluția de la Piatra Neamț însă nimeni nu e perfect. Și într-un fel, e mai bine să nu dai rateuri în concursurile cu caracter oficial. Rezultatele finale sunt disponibile pe site la www.saladecatarat.ro.

Odată epuizată această perioadă competițională, mă reîntorc la stâncă, cu plăcere. Prima vizită a fost în Sihla, un loc foarte drag mie…

Și să nu uit, mii de mulțumiri Oanei Simon pentru poze!

  1. Florian Mastacan says:

    Easy lover :)

Leave a Reply