Airbus Extension (8a)

Odată cu răcirea vremii am ajuns şi la Faleza Aeriană – sectorul pe care îl ador cel mai mult în Bicaz datorită lungimii traseelor şi a calităţii rocii. După ce am avut ocazia de a executa flash primul traseu  din sector (cel mai scurt – 30 m), a venit momentul să încerc Airbus-ul. Airbus-ul 380 (cum îl alint eu), sau extensia (cum apare în topo).

Ca şi în cazul lui Concorde, e vorba de o extensie a traseului vechi Airbus (7b) pe care am avut onoarea să îl parcurg primul în 2009. Deşi atunci gradul propus fusese 7b+ între timp una din prizele cheie ale traseului s-a mărit substanţial şi ruta a fost parţial decotată. Traseul se finaliza după 20 de metri iar acum extensia aduce încă 30 de metri ca prelungire cu două secţiuni interesante ca şi cruxuri completate de un power endurance superb.

Ar fi trebuit să fie primul meu 8a 2nd go dar din cauza unui eşec lamentabil cu specific mioritic la 3 bucle de top am fost nevoit să revin în altă zi şi să mai pierd încă o încercare pentru echiparea traseului. Privind acum în urmă, regretele sunt mari iar învăţămintele pe măsură. Practic, câştigul pe care l-am avut la final după ce am bifat traseul a fost nu adăugarea unui alt 8a la palmares ci lecţia trasă care se rezumă la singura replică pe care am reţinut-o din discursurile lui Ondra: “never say take”. Aş completa-o cu “never retreat”.

Traseul este o probă excelentă de power endurance şi cred că cu puţin noroc se pretează şi la on sight dacă nivelul fizic şi determinarea sunt pe măsură. Este foarte bine curăţat şi deşi e foarte aerisit ca şi amenajare în anumite porţiuni este foarte sigur (toate buclele se punctează din priză bună).

Iar simplul fapt că are 50 de metri mie mi-a adus o trăire aparte, fiind primul traseu sportiv pe care îl parcurg de o asemenea lungime. Bucuria maximă este că în dreapta lui se află o capodoperă identică ca şi lungime dar mult mai grea, pe care am conceput-o în mare parte. Sunt ferm convins că atât Airbus cât şi Boeing sunt la ora actuală cele mai lungi rute de escaladă sportivă din Romania (atipice pentru Bicaz în mod cert) şi drept urmare merită toată atenţia căţărătorilor.

Sper să mai apuc să încerc şi Boeing-ul în acest sezon căci luna noiembrie va fi foarte încărcată din punct de vedere competiţional cât şi al călătoriilor peste hotare. Încerc să grupez într-un trip de aproximativ 3 săptămâni: Campionatul Naţional de Escaladă la Bucureşti, o deplasare în Belgia, primul meu concurs internaţional de bouldering, o deplasare în Fontainebleau şi din nou cu un concurs la Bucureşti – binecunoscutul Vertical Step.

Dar până atunci, voi mai avea o şedinţă în Cheile Bicazului.

1. Mardale says:

   08/11/2011 at 13:14

   Referitor la cele mai lungi trasee de escalada din RO, mai sunt in Herculane 3 trasee la Bobot, la “faleza marina”, toate 3 cu top intermediar pe la 25-30m si cu extensie pana sus, cam 25m. Toate au fost facute pana la top-ul intermediar, insa doar Catargul(7a + 6b+) a vazut si ascensiunea extensiei, “Pe Vela in sus”(6c + ?) si “AmiRalu”(6b+ + ?) fiind proiecte la nivel de extensie, in cazul acestora extensiile fiind evident mai grele decat prima parte si decat extensia Catargul-ui.
2. Mardale says:

   08/11/2011 at 13:18

   Ahh, si mi-am amintit tot acuma ca mai e un traseu la km9 recent amenajat de un baiat din Australia ce e tot as cu top intermediar la 30m si cu inca 17m dupa … asta-i si el aproape de 50m :)
   http://www.climbingtopo.ro/route.php?area_name=Herculane&sector_name=KM%209&route_name=Sapte%20Mici