Pe metereze

Pe metereze

M-am întors cu gânduri pozitive şi cu planuri măreţe din voiajul de nuntă însă văd că vremea se răceşte foarte abrupt contrar aşteptărilor. Pofta de căţărat a fost aşa de mare încât a doua zi după ce m-am întors am plecat în Bicaz să îmi desmorţesc oasele.

Am ajuns la Ucigaşul, unde am avut în sfârşit ocazia de a mă da pe un traseu pe care îl amenajasem cu Alex în 2009. La Vita e (Piu) Bella, între timp văzuse şi FA-ul extensiei, başca şi a doua repetare. Am mers acolo întrucât la Aeriană era soare, foarte cald iar picioarele se umflau prea repede pentru gustul meu.

Traseul are două părţi pe care le-am şi separat cu un top intermediar. La Vita e Bella, în zona 6c+/7a şi extensia La Vita e Piu Bella, încă vreo 4 spituri – o secţiune şmecheră de bloc pe faţă verticală poate puţin surplombantă. Cotat 7c+ de Oli Batâr şi de Kojac şi deşi e posibil ca eu să fi găsit o variantă puţin mai uşoară în crux, cert este că abia l-am făcut la a 3-a încercare – efectele pauzei simţindu-se destul de puternic.

Neavând altă soluţie decât rulajul la sală, am trecut serios la antrenamente iar finalul săptămânii următoare a fost prielnic pentru testare – concursul aniversar al Sălii de Căţărat, cu ocazia împlinirii a 2 ani de la deschidere. Un eveniment destul de solicitant care la categoria Master a pus la bătaie 52 de trasee cu 6 ore disponibile pentru căţărat. Traseele au avut 4 tipuri de punctaje (100, 300, 900 şi 2000 de puncte), amenajatorul principal fiind Paletă care încă odată s-a întrecut pe sine prin inspiraţie.

Deşi concursul a început la ora 9 dimineaţa, am ajuns la sală am pe la 9.45 crezând că nu va fi chiar aşa de multă lume. Era plin, foarte mulţi căţărători veniseră chiar şi din alte oraşe. Am avut o strategie bazată pe volum, mai ales întrucât punctajele nu se împărţeau între concurenţii care reuşeau acelaşi traseu. Am mirosit din start un traseu de 2000 de puncte care nu părea foarte prietenos dar genul de prize mă coafau de minute şi după o încălzire bună l-am executat destul de repede.

După 2 ore şi jumătate aveam deja 2 trasee de 2000 şi 4 trasee de 900 de puncte realizate iar după 3 ore şi jumătate făcusem tot în zona 100/300 şi mai scosesem încă un traseu de 900. În ultima oră de concurs, când potenţialul fizic scăzuse dramatic am mai reuşit să fac un traseu de 900 şi deşi am avut încercări grele la un alt traseu de 900 de puncte nu am mai reuşit nimic, fiind şi rupt la piele foarte tare.

În total am reuşit 44 de trasee şi a fost suficient pentru locul 2, cheia reuşitei fiind tocmai acel traseu care îl identificasem eu a fi aparte. Câştigătorul a fost detaşat Oliver Batâr (cu un plus de 6800 de puncte faţă de mine, incredibilă eficienţa pe care a avut-o mai ales la traseele tari) dar în rest bătălia a fost deschisă, pe locul 3 clasându-se la egalitate Paul Covalschi şi Vlad Solomon. Un rezultat foarte mulţumitor pentru mine, mai ales datorită faptului că am avut o determinare maximă indiferent de condiţiile competiţiei şi de micile probleme fizice pe care le-am întâmpinat.

Acum tot ce mai sper este să mai prind (poate) un week-end mai bun la stâncă. Deşi anul acesta am fost probabil cel mai bine pregătit din punct de vedere fizic, numărul de zile pe care l-am petrecut la căţărat a fost foarte redus comparativ cu ceilalţi ani. Am răbdare însă, pentru că rezultatele vor veni cu timpul.