Bleau Open Bouldering Sensations 2011

Nu pot să zic că am avut emoţii la primul meu concurs internaţional dar o stare de nerăbdare mă încerca pe măsură ce zilele treceau şi evenimentul se apropia. Am avut noroc că planificasem să stau vreo 16 zile în Belgia, iniţial să mergem la concurs şi după aceea să ne teleportăm la Fontainebleau. I-am iertat pe organizatori că au devansat concursul cu o săptămână, căci altfel îl pierdeam şi singura modificare a fost că evenimentul a devansat deplasarea noastră în Franţa.

Concursul a avut loc la sala Klimzaal Bleau din Gent, o sală exclusiv pentru boulder şi care se deosebeşte total de celelalte prin faptul că structura imită perfect bolovanii de bouldering şi se apropie foarte dramatic de realitatea din natură. Au participat 135 de bărbaţi şi 25 de femei care au fost distribuiţi în 4 serii de concurs (vineri prima serie, sâmbătă următoarele două serii şi duminică ultima serie). Căţărători majoritatea din Belgia şi Franţa dar şi din alte ţări (Olanda, Italia, Polonia, Spania şi nu în ultimul rând România).

Au fost 38 de blocuri ce trebuiau parcurse în 4 ore şi 30 de minute, după calificări 5 sportivi urmând să evolueze în finală. Dispunerea concurenţilor în serii nu s-a făcut aleatoriu ci valoric, duminică participând cei mai buni sportivi (criteriul de bază fiind clasificarea în top #50 la ediţia precedentă sau wildcard-urile acordate de către organizatori).

Fiind străin la prima participare şi cu girul lui Oniga, am beneficiat de un wildcard pentru seria de duminică, seria exclusivistă din care se desemnau finaliştii. Pe drum spre sală mă gândeam că după 3 serii de concurenţi traseele probabil sunt oricum meclemite rău şi acest aspect nu ar fi făcut decât să complifice problema. Am avut un ŞOC când am intrat în “arenă” şi am aflat că cele 38 de trasee au fost echipate în triplu exemplar iar în fiecare seară setul de prize se înlocuia cu unul identic. Organizare ireproşabilă cu arbitri individuali la câte 2-3 blocuri, fără listă de bifat sau fişă şi o curăţenie exemplară.

Traseele au fost grele din punctul meu de vedere, mult mai grele decât la orice concurs similar la care am fost în ţară. Aspect de înţeles ţinând cont că mulţi din concurenţii  participanţi bifaseră 8A-uri prin Bleau (unii chiar mai mult, gen 8B+). Absolut toate genurile posibile, de la faţă căzută la tavan şi de o complexitate destul de mare.

Din cele 38 de rute au reuşit să parcurg 26 însă majoritatea rutelor au fost de punctaj relativ redus în final (pe principiul împărţirii celor 1.000 de puncte la numărul de realizări). Am fost incredibil de aproape să parcurg 2 rute de punctaj foarte bun dar ieşirile pe bolovan mi-au pus probleme foarte mari (aspect cu care m-am reîntâlnit câteva zile mai târziu în Fontainebleau, probabil dacă aş fi mers întâi aici şi după aceea la concurs ar fi fost mai bine) deşi mulţi concurenţi defilau pe respectivele ieşiri şi aveau probleme în sectoarele cu prize.

Am încheiat concursul pe locul 38, un loc pentru care am muncit serios şi pe care l-aş fi putut îmbunătăţi bine dacă mai reuşeam măcar un traseu. Nu am avut aşteptări mari (mi-aş fi dorit să intru în top #30) dar experienţa pe care am câştigat-o în cele 4 ore şi 30 de minute este priceless. Sper din tot sufletul să particip şi la anul, mai ales că acum clasamentul îmi permite să particip tot în seria de top. La cât de elitistă este participarea şi la cât de ridicat este nivelul, o clasare în top #20 mi se pare deja o performanţă foarte mare. Rezultatele complete aici.

Concluziile finale – amenajare incredibil de bună, organizare perfectă, participare internaţională de elită. Nu mai povestesc nimic despre finală, a fost un spectacol incredibil la un nivel aparte. Pe când şi la noi aşa ceva?

1. ramona says:

   25/11/2011 at 19:08

   da de bere……de bere nu zici nik? de faptul ca era si o crasma in sala si inca una de top…..pe cand si la noi la sala o crasma?