Dans la foret

Prima vizită la Fontainebleau a fost una specială şi pregătită din timp. Am mers cu mintea limpede, fără absolut nici o pretenţie legată de grad ci doar cu dorinţa de a gusta cât mai mult posibil din specificitatea şi tehnicitatea din Bleau. Am avut norocul de a merge acolo cu doi oameni superbi, mă refer la Marius şi la Popic, care au avut răbdare cu mine şi m-au introdus genial în atmosfera locului punându-mă să parcurg anumite trasee care deşi nu erau de grad mare conţineau ceva aparte.

În cele 2 zile în care ne-am căţărat, am vizitat două zone: Bas Cuvier şi Isatis, fiind profund impresionat de a doua (mai retrasă şi mai diversă din punctul meu de vedere). Am trecut prin mai multe trasee, unele dintre ele nici nu ştiu exact cum se numesc (foarte greu de identificat în topo-ul online) dar am reţinut primul 6A celebru din Bleau deschis in 1946 (Marie Rose), precum şi vecinul ei Nescafe, două linii foarte tehnice ambele în prima zonă. Tot aici am reuşit un on sight emoţionant pe o faţă de pe care sincer nu ştiu cum mă dădeam jos în caz că eşuam în partea superioară. Impactul asupra mentalului a fost foarte bun căci înălţimea mare (vreo 5 metri în total) deşi şi-a pus amprenta nu m-a scos din problemă şi astfel am putut finaliza ruta.

Dacă în prima zi a fost mai mult o introducere, a doua zi în Isatis volumul de trasee a fost mai mare, lovindu-mă din nou de aceeaşi problemă ca la concurs şi anume ieşirile pe bolovani. Au fost unele care le-am făcut la marea limită, altele la care m-am amuzat teribil când am realizat care era soluţia şi altele care m-au îngenuncheat fără drept de apel.

Din nou Oniga m-a plimbat pe la diverse trasee, crescând treptat şi distanţa faţă de sol iar spre finalul zilei m-a dus la un traseu aparte. Linia ce te surprinde prin simplitatea ei şi care pare imposibilă la prima vedere – L’Angle Bens (subtil joc de cuvinte) mi-a rămas în minte şi a rămas acolo să mă aştepte pentru o nouă întâlnire. O muchie la stânga, nimic la dreapta, nimic la picioare şi totuşi o anumită combinaţie de compresii şi modificări de echilibru se îmbinau în soluţia perfectă pe care nu am mai reuşit să o pun în practică din cauza oboselii şi a nopţii ce se apropia.

Iar următoarea zi a plouat. Dar totuşi am făcut un drum acolo pentru a-mi lua la revedere de la “unchiul”, ocazie cu care am vizitat şi toată zona Isatis pentru a identifica un număr cât mai mare de trasee.

Am plecat de acolo bucuros şi mulţumit de senzaţiile trăite şi cu dorinţa de a reveni cât mai repede posibil. Atât pentru puritatea mişcărilor, pentru şcoala de căţărat care ţi-o oferă zona cât şi pentru anumite trasee care mi-au plăcut foarte mult la prima vedere.

1. pti says:

   30/11/2011 at 15:35

   cum e a doua zona?

   e o zona noua?

   sti cumva ce a mai facut Popic in ultima vreme mai tare p-acolo?
2. Florian Mastacan says:

   30/11/2011 at 15:47

   Nu e zona noua, ba chiar e o zona renumita acolo. In mod cert e putin mai retrasa, cu trafic mai redus si mai variata din punctul meu de vedere.

   http://bleau.info/isatis/

   Pe Popic il gasesti pe FaceBook si iti raspunde el la intrebari mai exact…
3. CristiT says:

   02/12/2011 at 08:50

   He he inca o victima rapusa de virusu Bleau, grija mare ca e foarte periculos is creaza dependenta :))) O cura foarte buna ar fi o noua vizita, am inteles ca e foarte fain de Paste…ce zici te bagi ?
4. Florian Mastacan says:

   04/12/2011 at 20:52

   Am programat altceva pentru Paste, poate in Februarie mai ajung la Bleau (dar nu sunt sigur)…
5. Dragos Fenesan says:

   06/12/2011 at 09:45

   Ma scuzi ca-ti stric dispozitia dar…
   Pe coltul ala cu L’Angle Ben’s daca mergi cu dreapta pe muchie si cu stanga pe intepaciuni se numeste L’Angle Facial adica asta: http://bleau.info/isatis/2355.html

   Pe invers, cu stanga la muchie si dreapta pe nimic este L’Angle Ben’s
   adica http://bleau.info/isatis/548.html
   Anu’ asta am stat vreo 4 ore calare pe el da’ nu s-a dat batut

   Nu-i asa ca-i tare dragalas la Bleau?
   tt
6. Florian Mastacan says:

   06/12/2011 at 10:08

   Stai linistit, am corectat :) Trebuie sa renunt sa mai scriu la ore tarzii, am incurcat stanga cu dreapta. Da, e vorba de stanga pe muchie si dreapta la nimic – e pur si simplu genial traseul, m-am prins destul de repede de trick dar a venit noaptea.

   E mai bine asa, ma asteapta acolo pentru data viitoare.