RSS: Articole | Comentarii

Fiind băiet păduri cutreieram

0 comentarii

Am revenit. Ca și direcție principală, cățăratul la stâncă este zona în care mă desfășor cel mai bine momentan, în special la bouldering pentru că am o libertate mare de a alege anumite tipuri de prize mai confortabile pentru mine. Am ieșit de câteva ori și la escaladă, cu rulaj satisfăcător, reușind să leg rute până în gradul 7b+/7c dar cu un nivel de anduranță mai scăzut față de trecut. Mi-aș dori ca până la finalul anului să parcurg un traseu ceva mai tare dar asta depinde de mai mulți factori pe care încă nu îi pot controla.

Fiind mai limitat ca timp în această perioadă a anului datorită muncii/altor proiecte personale și având nevoie de intervale mult mai mari de recuperare pentru degete (cam 2 zile după un efort intens) am fost nevoit să mă adaptez foarte rapid la noile condiții.

Back in Business

Primul aspect care a trebuit să îl pun rapid în practică este dat de ajustarea intensităților antrenamentului (cât duc, atât fac – nu forțez peste granița disconfortului articular) și o creștere puternică a activităților de recuperare post efort/pregătire fizică generală. Alerg, mănânc la program, am slăbit 3 kilograme, mă suplimentez corespunzător, dorm minim 8 ore pe noapte.

A doua chestie pe care a trebuie să o învăț este să fiu foarte eficient în ceea ce fac. Uneori reușesc să plec din scurt la cățărat în timpul săptămânii (ceea ce mă limitează la bouldering pentru că până la prima zonă de escaladă fac minim 3 ore – Bicaz vs 1,5 ore până la Stânca) iar week-end-urile îmi sunt aglomerate și mai greu de gestionat. Arareori mai sunt motivat să merg la escaladă la o zi, pentru că timpul disponibil propriu zis pentru cățărat e mic și rezultatele pe măsură.

Cu activitatea concentrată predominant în jurul bolovanilor de la Stânca, numărul de linii deschise crește văzând cu ochii încât nici nu mai apuc să fac update la zi la topo-ul online. Potențialul e măricel, dar e mult de curățat prin pădure. Cert este că pentru cățărătorul de nivel mediu, lista de trasee începe să devină foarte interesantă iar pentru mine Stânca rămâne cea mai apropiată zonă unde pot ajuge rapid mai ales în timpul săptămânii.

Am fost atât de focusat pe acest sector nou întrucât anul acesta nu am apucat să merg deloc în zona veche și nici la Sihla. Încep să apară și proiecte tari, unele încep să fie eliberate și motivația crește cu fiecare linie parcursă. Din când în când am nevoie de câte o verificare mai serioasă și “Fiesta” mi-a adus testul necesar, reușind a doua parcurgere după Popic. O linie foarte precisă propusă 7C la FA dar care personal am simțit-o în zona 7B/7B+ (gradul fiind dependent și de alonja cățărătorului).

Target-ul meu este să cațăr cât mai mult posibil la natural și să îmi continui procesul de readaptare pentru a depăși bariera psihologică de 1 an de la operație – momentul când vom reevalua șansele de efort maximal și stabili planuri de viitor. Până atunci, vă aștept la Stânca iar mai la toamnă în Bicaz!

Leave a Reply