RSS: Articole | Comentarii

Un semestru agitat

0 comentarii

Ultimele luni au trecut foarte repede încât nici timp de scris nu am mai găsit. Nu s-au întâmplat multe chestii extraordinare dar într-un fel sau altul nu am stat pe loc.

Proiectul primordial finalizat a fost Campionatul Național de Bouldering pentru Copii și Tineret, unde i-am avut sub aripă pe Dragoș, Vladimir și Tudor. Întrucât din diverse motive personale și medicale doar Dragoș a fost consecvent și a reușit să participe la 4/5 etape – rezultatele s-au văzut și au fost foarte mulțumitoare – locul 3 la general (categoria C1 12-13 ani), un start excelent care ar trebui să aducă un mare plus de experiență și motivație în sezonul 2018. Au fost 4 concursuri grele și intense dar Dragoș a trecut cu brio testele și a demonstrat că este perfect compatibil cu competiția, aceasta fiind cea mai mare victorie.

Printre picături, am reușit să mă cațăr la natural de câteva ori (Sihla și Stânca). Au fost ieșiri sporadice la o zi, absolut toate în timpul săptămânii și vânate în funcție de condiții. În general mă mișc/adaptez bine și cred că încă mai pot emite pretenții la rute complexe unde dificultatea nu este exclusiv la priză.

Din păcate, încă nu am reușit să ies prea des la escaladă – pentru că aș avea nevoie de un weekend full (iar vremea nu mi-a permis acest lucru când puteam să îmi aloc 2 zile consecutive). Astfel, singurul refugiu sigur rămâne boulder-ul unde pot pleca și singur, atunci când planetele (vremea, munca și multe altele) se aliniază. Și mai tot timpul m-am întors cu bateriile încărcate din pădure, mai motivat și mai înțelept.

Am reușit totuși odată să fac o deplasare la Karlukovo în Bulgaria, o zonă impresionantă pe care îmi doream să o vizitez de mult. Acolo am constatat că escalada o am în continuare în sânge, reușind să leg destul de repede și un 7b+ nesperat comparativ cu volumul de pregătire specifică. Zona este impresionantă, cu un număr foarte mare de trasee și mi-ar face plăcere să revin acolo pentru a încerca mai multe trasee. Plus că e un mare avantaj că se poate cățăra pe ploaie fără nici o problemă.

Ca și formă alternativă de mișcare, am început să alerg. Mai în joacă anul trecut, mai structurat acum în 2017. Fără nici o pretenție și doar cu target-uri personale, am participat deja la 5 semimaratoane, reușind chiar și un loc 3 în grupa mea de vârstă la Galați. Fiind un efort în regim andurant mă ajută enorm să mă mențin bine din punct de vedere fizic, mă întărește mental (alerg cu target-uri, nu la trecerea timpului) și mă și recuperează bine după cățărat. Deși pentru unii a părut cumva hilar acest interes pentru alergat, pentru mine e singura formă de mișcare intensă care pot să o fac în momentele când degetele mele au nevoie de odihnă și recuperare.

Proiecte personale mărețe în următoarele 2-3 luni nu am, dar dacă vremea îmi permite voi încerca anumite trasee de bloc are le-am identificat cu șanse de parcurgere. Lista e destul de lungă și singurul impediment este că trebuie să îmi dozez foarte eficient timpul și momentele de recuperare. Antrenamentele mele au devenit foarte non conformiste și singurul aspect care mă poate ține în loc este dat de feeling-ul din articulații. Dar per total, sunt bine!

Leave a Reply