RSS: Articole | Comentarii

Cupa Kayland 2007

0 comentarii

Total diferit faţă de concursul de anul trecut, a 3-a ediţie a Cupei Kayland a fost un success total, semn că organizatorul principal Gabriel Motica a căpătat experienţa necesară şi a ajuns la cea mai corectă decizie – de a lăsa amenajarea traseelor în seama unor sportivi cu experienţă. Anul acesta, Bogdan Micu & Co. au echipat 8 trasee de dry tooling unul mai frumos ca celălalt, cu grade variabile de dificultate, dar la un nivel destul de ridicat.

Prima impresie pe care am avut-o după finalul acestui concurs desfăşurat în două zile este legată de creşterea nivelului, extraordinar de vizibilă faţă de anul trecut când aproximativ aceeaşi sportivi ne-am întâlnit la openul organizat de Bivuac în Râşnoave. Şi totuşi, deşi traseele au fost mult mai dificile (anul trecut poate a existat un singur M8 real, restul traseelor fiind destul de uşoare), am fost patru oameni care le-am parcurs pe toate, eu reusind să fac 7/8 trasee flash. Deci, e loc de mai mult şi în mod cert nivelul va creşte şi mai mult în sezonul următor.

Concursul a debutat pe o temperatură destul de scăzută, eu avându-l partener pe Ciprian Andrecuţ. Regulile au fost simple: concurs open, dar se ţine cont de numărul total de încercări, pentru o posibilă departajare. Primele 2 trasee parcurse de încălzire au mers destul de repede şi fără evenimente, după care am expediat amândoi cel mai surplombant traseu al concursului (M8-). La cel de-al cincilea traseu care avea şi ceva gheaţă în partea superioară, planul s-a rupt, Ciprian dând prima cădere şi implicit ordinea de parcurgere s-a schimbat (am mers tot timpul până în momentul respectiv unul după altul).

Forţând la maxim, planul nostru a fost să lăsăm extremele (cel mai greu, respectiv cel mai uşor traseu) pentru a doua zi şi să scoatem din câte mai puţine încercări restul de trasee, ceea ce s-a întâmplat. De partea cealaltă, Cătălin Petrescu şi George Stăncescu au reuşit să parcurgă cel mai greu traseu din a doua încercare dar şi-au adunat câte încă o încercare la alte trasee mai uşoare, semn că oboseala se făcea deja simţită. Prin urmare, şi ei s-au oprit, tot cu şase trasee la finalul zilei. Previziunile erau favorabile: dacă făceam ruta cea mai grea din maxim a doua încercare şi nu cădeam în traseul uşor, deveneam câştigător.

A doua zi, ruta uşoară a căzut fără probleme şi ne-am apucat de lucru la ruta finală. Ciprian s-a dus la vedere incredibil de bine 5/8 bucle dar un plasament mai dubios l-a învins din nou. I-a ieşit dintr-a doua şi astfel a ajus la egalitate cu Zuzu şi Cătălin, toţi cu câte 2 ratări per total. Am dat prima încercare cu motoarele la maxim, căzând mai jos ca Ciprian cu vreo 2 prize, dar am reuşit să îmi fac planul complet.

A urmat încercarea decisivă unde în mod normal dacă făceam topul luam lozul cel mare, dar n-a fost să fie, întrucât am rupt o priză între buclele 6 şi 7. Cu un ultim efort am reuşit să leg traseul din a 3-a încercare ajungând la egalitate cu ceilalţi trei şi intrând într-o superfinală la vedere. Trebuie remarcat totuşi şi faptul că pe acest traseu care a încurcat iţele (un M8/M8+ catastrofal de tehnic), Dan Burcea a căzut de 2 ori din top rupând câte o priză – un ghinion cum mai rar întâlneşti pe la concursuri.

Superfinala la vedere, a fost pe departe cel mai scurt şi mai greu traseu. Cătălin şi Zuzu au făcut top, departajaţi de timp, Ciprian a căzut undeva între buclele 2 şi 3 iar eu am eşuat în zona buclei 2 după 3 încercări la limită de a face o mişcare dinamica la ceva… inexistent. Planul meu nu a fost corect şi am plătit scump acest lucru, clasându-mă al patrulea. Aşa a fost să fie, tot timpul va fi loc de mai bine.

Ca de obicei, ca la orice concurs open, a trebuit să se găsească un dobitoc care să fure peste noapte bucle din perete.

Bile albe:

  • concurs desfăşurat în sistem open, menit să trieze foarte eficient căţărătorii buni
  • amenajatori cu experienţă, care au echipat rute de calitate şi extraordinar de frumoase
  • premii consistente pentru primii 4 clasaţi
  • participare numeroasă şi destul de selectă, cam toţi sportivii buni practicanţi ai acestui sport fiind prezenţi

Bile negre:

  • pauza de masă din prima zi, între orele 14 şi 15 care a rupt ritmul şi a făcut destul de dificilă reluarea activităţii (muşchii se resimt la frig) pentru sportivii care nu au avut unde să se adăpostească în acel interval
  • admiterea cuplajelor de colţar/picior/cot pe piolet sau a altor metode care în mod normal sunt interzise în regulamentele competiţiilor de dry tooling

Clasament final

Masculin

1. Cătălin Petrescu
2. George Stăncescu
3. Ciprian Andrecuţ
4. Florian Mastacan

Feminin

1. Andreea Copăescu
2. Ioana Ioniţă
3. Cătălina Munteanu
4. Andreea Ghioca

Clasamentele complete sunt disponibile aici.

Leave a Reply