RSS: Articole | Comentarii

Borsec, Faleza Ursului. Prima intrare în “Matrix Reloaded”

0 comentarii

Sâmbătă am mers la Borsec, la noua faleză amenajată cu multă pasiune de Pitzi. Am ales această deplasare din două motive: în primul rând simt din ce în ce mai des nevoia de a schimba zona de căţărat şi în plus am vrut să văd cu ochii mei noile trasee care arătau foarte bine în poze. Accesul este destul de simplu, de la intersecţia principală dintre drumul naţional şi cel care duce spre staţiune, o luaţi spre staţiune şi intraţi pe prima strada cu piatră de râu care face dreapta. De acolo urmariţi drumul şi intraţi într-o zonă cu pantă abruptă unde faceţi brusc dreapta şi parcaţi printre bolovanii fostei cariere.

O potecuţă clară trebuie urmată maxim 2 minute şi faleza devine vizibilă pe dreapta (poteca respectivă duce la Peştera Urşilor care e fix în spatele falezei ca poziţionare).

Traseele actuale sunt în număr de 5, de la stânga la dreapta 6a, 7a, 8a, 7b+ şi 7a+. Sunt amenajate aerisit dar extraordinar de bine iar top-urile au carabiniere cu filet pentru retragere. Potenţialul din zonă încă nu este exploatat la maxim, mă refer în special la posibilele trasee de grad mare care pot fi amenajate în sectorul central.

Căţărarea a început cu cel mai uşor traseu (“Glue Face”, 6a), urmată de un 7a destul de greu la prima vedere care m-a blocat la prima intrare (“Black Butterfly”), reuşind să-l leg la a doua încercare după ce am descoperit altă secvenţă de abordare a ieşirii din fisură.

A urmat un studiu de 2 ore pe “White Dream”, cel mai greu traseu de acolo propus 7c+ după FA dar reevaluat la 8a pe bună dreptate, un traseu superb de precizie şi cu o încărcare dramatică în cruxul propriu zis pe care nu am reuşit să o fac deloc. Un traseu greu pentru acest grad comparativ cu ce se învârte pe plaiurile noastre şi un motiv în plus să revin la el!

După o mică pauză am trecut la următorul traseu “Eclipse Time” (7b+) pe care am reuşit cu ceva determinare să-l parcurg flash. Spun flash şi nu la vedere pentru că din punctul meu de vedere etic parcurgerea la vedere implică lipsa oricărei informaţii înainte de parcurgerea traseului.

Având cruxul explicat de Ciprian (o mişcare semidinamică din prize foarte greu de controlat şi dureroase) şi destulă rezistenţă să ajung până sus în top (traseul este cel mai lung din sector) am executat traseul cam în 15 minute de căţărare, încercând să mă odihnesc cât mai mult posibil printre mişcări întrucât ieşisem anesteziat din crux. Un traseu pe mâna mea ca gen care ar fi fost probabil mult mai greu fără locul de respiro de după pas. Posibil 7b.

Am încheiat cu “Jumpy” (7a+) tot flash, traseul având absolut toate prizele marcate de alt căţărător care probabil îl are ca proiect. Din nou o rută pe genul meu, încărcări bune pe riglete înţepate şi mult joc de picioare. Atenţie celor care vor să fure pasul din top prin stânga, chiar e penibil să ieşi prin fisură!

Per total o zi solidă de antrenament, o nouă zonă vizitată şi un nou proiect identificat. Şi poate cel mai superb aspect este faptul că în zonă este o linişte totală, o curăţenie desăvârşită iar stânca are o calitate deosebită. A urmat o regrupare în Topliţa la Pitzi acasă şi a doua zi am purces spre Bicaz.

În Bicaz am considerat că a venit momentul să arunc un ochi pe “Matrix Reloaded” (8b) şi drept urmare am alocat două intrări pentru studiu paşilor, reuşind după 4 ore însumate să descifrez toţi paşii traseului. Doar studiu şi succesiuni de mişcări încercate şi a fost de ajuns să plec împachetat acasă.

La prima impresie traseul este foarte dificil, mult mai dificil decât bănuiam iniţial şi cu mult peste orice traseu pe care l-am parcurs vreodată. Implică dedicaţie totală, căci pentru mine unul, efortul fizic total este foarte mare atât din prisma celor două cruxuri însumate care se întind pe aproximativ 12 metri, cât şi prin lungimea totală a traseului (30 metri). Cert este că trebuie să curăţ extensiv zona de sub tavan, să concep un plan relativ de recuperare între cele două cruxuri şi să mă eliberez mental pentru disconfortul psihic care îl resimţi când evoluezi la limită peste ultima asigurare din buza tavanului. Deja se conturează eliminarea unei asigurări în cruxul superior şi o reconfigurare a prizelor de asigurare (ancorele în cruxuri sunt montate de aşa natură pentru a fi asigurare din prizele săpate).

Chestia cea mai enervantă este intervalul orar de lucru, căci soare bate pe traseu între orele 12 şi 18 iar o eventuală intrare în respectiva perioadă este similară cu o sinucidere, întrucât excesul de transpiraţie sau picioarele umflate sunt chiar ultimele chestii pe care ai dori să le ai împotrivă când evoluezi pe traseu.

Vom vedea ce ne rezervă viitorul, momentan migrez spre un antrenament cu 3 zile efort şi 2 zile pauză. Pentru “Matrix Reloaded” nu pot merge în Chei la mai mult de 1 zi de efort susţinut, mă recuperez foarte greu după aceea.

Leave a Reply