RSS: Articole | Comentarii

Chișinău Bouldering Comp 2020

0 comentarii

Tot urmărind online ce se mai întâmplă în jurul Iașului am aflat cu plăcere că un grup inimos de tineri a pornit un proiect curajos de a deschide o sală de bouldering în Chișinău. Mi s-a părut o idee fantastică și drept urmare i-am tot urmărit fugitiv pe social media iar în momentul când au anunțat că vor să facă o competiție locală am decis imediat să participăm.

Am plecat din scurt din Iași în echipă restrânsă (eu, Ștefan, Răzvan și Nicoleta) deși practic ar fi fost mai mulți doritori dar din păcate înscrierile se închiseseră mult mai devreme decât ne așteptam. Drumul până la Chișinău a decurs rapid, am fost singura mașină în vamă, vigneta era deja cumpărată online. În 2 ore și jumătate am ajuns la sală, am băut o cafea și ne-am apucat de încălzire. Între timp prima grupă din cele 3 deja evolua în calificări, majoritatea fiind sportivi ucrainieni.

Sala foarte fancy, mică din punctul de vedere al suprafeței desfășurate dar cu o varietate de unghiuri foarte bună. Setarea destul de pertinentă, pentru toată lumea, un pic poate prea orientată spre dificultatea la priză dar inspirată. Mi-aș fi dorit să avem mai mult timp la dispoziție pentru rutele mai tari.

Formatul competiției era destul de simplu – 30 de trasee propuse cu punctaje individuale, se contorizau cele mai tari 5 trasee făcute, primii 6 mergeau în finală. 2 ore la dispoziție. Ținând cont că nu mă mai cățărasem de o săptămână și în general sunt într-o perioadă mai sensibilă, acest lucru mi-a convenit enorm nemaifiind dispus acum să mă axez pe volum.

După vreo 4 trasee de încălzire, am trecut la fapte. N-a mers treaba cum am vrut eu neapărat iar unele rute mai tari m-au ciupit foarte serios la fizic. Cu chiu cu vai ne-am organizat bine însă și cel puțin Ștefan părea că va fi în finală. Am fost un pic debusolat cu o rută albastră unde m-am blocat serios la intrare și cu care consideram că sigur prind finala iar în ultimele 20 de minute a trebuit să mai pescuiesc vreo 2 rute de dificultate medie pentru a umple cele 5 căsuțe de pe fișă. Am făcut 11 trasee în calificări din care vreo 4 foarte ușoare. Nemulțumitor pentru mine dar fără pretenții din cauza programului infernal pe care l-am avut în ultima perioadă.

Am ajuns în finală pe ultimul loc disponibil, având o pauză disponibilă de circa 4 ore în care am mâncat, băut vreo 2 cafele și relaxat cu echipa.

Rutele din finală erau un pic altfel față de calificări, foarte variate. Finala standard IFSC și drept urmare la toate blocurile eu am intrat primul. Izolarea în vestiar, fără posibilități de încălzire specifică dar oricum irelevant pentru majoritatea dintre noi.

Primul bloc nu sunt sigur nici acum dacă a fost o eroare de amenajare (fiind aparent morfo la o încărcare pe un picior pe care l-am perceput a fi prea jos), cert este că doar Ștefan l-a făcut grație dimensiunilor sale. Am avut eu o teorie de a croșeta cumva respectiva mișcare (o ridicare pe 2 volume dispuse incomod) dar nici varianta mea, nici tentativele celorlați nu au fost valorificate.

La blocul al doilea (pe care eu îl percepeam a fi cel mai greu) s-a jucat finala. Am luat zona din a 2-a încercare (trebuia din prima, am dat prost o mișcare decisivă) iar la ultima tentativă am făcut o eroare de apreciere și m-am julit destul de bine pe încheietura stângă prinzând din cădere un volum rectangular. Foarte bine gândit blocul care a văzut doar o singură realizare, cea a câștigătorului.

Blocul 3 propunea un jump lateral care la prima vedere părea foarte făcubil, după o ridicare la echilibru. Aici o eroare de amenajare a fost prezentă – zona era prima priză după start (standardul IFSC interzice asta) drept urmare toată lumea a punctat aici și ruta nu a făcut mare diferență decât pentru cei 2 care au făcut top. Am dat 4 încercări aici, desincronizat și ciupit deja la fizic după ruta 2.

Blocul 4 era destul de complex ca mutări dar foarte simplu ca abordare față de #2. Din păcate, n-am mai avut cu ce și drept urmare nici nu am reușit să fac mai mult de o mutare față de punctul de plecare. Câștigătorul a făcut top aici din prima, detașându-se pe merit în clasamentul final. Drept urmare, am terminat finala pe locul 4, cu 2 zone din 3 încercări, maximum posibil pentru mine în momentul respectiv. Nu cred că aș fi avut șanse de top la rutele #2 și #4 dar ruta #3 rămâne punctul ratat unde un eventual top rapid m-ar fi putut duce pe podium.

Pe partea cealaltă a echipei, Nicoleta a dominat competiția la fete câștigând atât calificările cât și finala (care a avut doar 3 rute în loc de 4, din motive logistice probabil) iar Ștefan a luat locul 3! Ne-am întors în aceeași seară, mulțumiți de ce am făcut într-o zi de cățărat. Sper din tot sufletul ca mișcarea din Chișinău să se dezvolte cât mai mult la nivel de comunitate și să revenim acolo în viitor. Ne-a plăcut, a fost bine.

Leave a Reply